În ultimele luni, rețelele sociale au fost invadate de postări cu povești emoționale despre românii plecați la muncă în străinătate. Istorisirile par scrise ca mici nuvele, pline de nostalgie și regrete, iar reacțiile publicului sunt masive: mii de aprecieri, comentarii și distribuiri.
Dincolo de aparența unor relatări sincere, experții avertizează că asistăm la o formă de pre-propagandă. Diaspora este vizată printr-o strategie subtilă care construiește o identitate colectivă, pregătită să fie activată politic la momentul oportun, conform unei analize Adevarul.
Povești cu impact emoțional și public numeros
Pe pagina Tăcerea Cuvintelor, o postare despre Mihai, inginer stabilit în Germania de 15 ani, a devenit virală. Povestea vorbește despre sacrificiile lui, despre legătura pierdută cu copiii și sentimentul de înstrăinare față de România. Textul a adunat mii de reacții și a fost distribuit intens, arătând cât de sensibilă rămâne tema dorului de casă pentru românii din diaspora.
Aceeași rețetă se regăsește și pe alte pagini precum Viață de Românaș, unde subiectele variază de la migrație la viața de familie. O poveste despre o mamă ignorată de soț a atras zeci de mii de reacții, semn că oamenii se regăsesc în aceste experiențe dramatizate. Chiar și paginile de divertisment sunt folosite pentru a amplifica astfel de mesaje. De exemplu, o postare pe pagina Romică Țociu și Cornel Palade a prezentat vizita lui Călin Georgescu la un centru de plasament, unde copiii au transformat durerea într-un mural colectiv. Povestea s-a viralizat, lăsând în urmă un mesaj de solidaritate.
Astfel de texte sunt construite pe un tipar bine cunoscut: declanșarea emoțiilor, crearea unui sentiment de apartenență și lăsarea unui teren fertil pentru viitoare mesaje cu tentă politică sau identitară.
Emoția, transformată în instrument de mobilizare
Specialiștii în comunicare atrag atenția că aceste campanii nu sunt întâmplătoare. Andrei Tarnovski, strateg în marketing, explică faptul că mecanismul folosit seamănă cu cel aplicat de branduri de succes. „Nike nu vinde pantofi, ci mitul autodepășirii. Harley-Davidson nu vinde motociclete, ci libertatea. În mod similar, paginile dedicate diasporei nu vând simple povești, ci un mit colectiv: cel al emigrantului erou”, arată el.
Această construcție narativă funcționează ca o formă de pre-propagandă. Se pleacă de la o realitate – dorul și suferința emigrantului – pentru a crea un cadru emoțional comun. Individul izolat devine parte dintr-un grup cu valori și sentimente împărtășite. Iar odată cimentată această identitate colectivă, grupul poate fi mobilizat mai ușor atunci când apare un mesaj politic care se pliază pe povestea deja interiorizată.
Astfel, emoțiile nu mai sunt doar simple reacții la postări de pe Facebook, ci se transformă într-un mecanism prin care se pregătește terenul pentru viitoare acțiuni de masă.
Campanii coordonate și finanțate masiv
Cristian China-Birta, expert în social media, subliniază că aceste texte virale sunt parte din campanii atent coordonate și finanțate. Nu este vorba de simple coincidențe sau inspirații izolate. „Se reiau teme recurente, testate deja, care funcționează: copilul care plânge de dorul tatălui, nostalgia după bunici, teama că străinii ne fură resursele. Fiecare dintre aceste subiecte este validat prin testări repetate și, odată ce se dovedește eficient, primește bugete considerabile pentru promovare”, explică el.
Aceste campanii seamănă cu strategiile din marketingul digital, unde mai multe reclame sunt testate pentru a vedea care atrage cel mai mult public. „Exact așa se procedează și aici: când o poveste atinge sensibilitatea colectivă, este împinsă masiv în online. Nu ne trezim din senin cu postări despre lacul Vidraru sau cu povești lacrimogene despre copii. Totul este calculat, iar emoția este folosită ca o resursă”, adaugă China-Birta.
Fenomenul arată că diaspora nu este doar o comunitate de români aflați peste hotare, ci și o țintă strategică pentru mobilizări politice viitoare. Emoțiile sunt transformate în capital politic, iar poveștile aparent inocente devin parte a unui mecanism de influență de mare amploare.
În spatele poveștilor care circulă pe Facebook se ascunde o strategie bine pusă la punct. Emoția devine instrument, iar diaspora, o comunitate pregătită să fie activată atunci când contextul o va cere. Ceea ce pare simplă nostalgie este, de fapt, un exercițiu colectiv de consolidare identitară, cu mize politice care depășesc granițele rețelelor sociale.