coreea-de-sud-testeaza-politisti-holografici-pentru-reducerea-infractionalitatii

Coreea de Sud testează polițiști holografici pentru reducerea infracționalității

Timp de citire: 2 minute

Într-o capitală cu milioane de locuitori și o presiune constantă asupra forțelor de ordine, Coreea de Sud a decis să testeze o metodă inedită pentru a combate infracționalitatea: polițiștii holografici. Experimentul desfășurat în Seul a atras atenția nu doar a presei locale, ci și a publicațiilor internaționale, fiind considerat o combinație între tehnologie de ultimă generație și măsuri de securitate urbană. Deși ideea pare desprinsă dintr-un film SF, autoritățile susțin că rezultatele obținute până acum justifică investiția.

Cum funcționează polițistul holografic

În fiecare seară, între orele 19:00 și 22:00, locuitorii din cartierul Jung-gu, Seul, pot vedea un polițist în uniformă, cu o înălțime de peste 1,70 m, care transmite mesaje de siguranță și amintește trecătorilor că zona este supravegheată video. Holograma, instalată în parcul Judong nr. 3, a fost creată de compania Hologrammica, specializată în conținut vizual 3D.

Rolul acestui polițist nu este de a interveni direct, ci de a avea un impact psihologic asupra celor prezenți. Practic, simpla prezență vizuală a unei figuri autoritare are rolul de a descuraja comportamentele violente sau ilegale. Șeful secției de poliție Jungbu, Ahn Dong-hyun, a explicat că holograma este un „dispozitiv inteligent de securitate” menit să crească sentimentul de siguranță al cetățenilor. Totodată, oficialii au subliniat că aceasta este doar o primă etapă dintr-un plan mai amplu de integrare a tehnologiilor bazate pe inteligență artificială în măsurile de prevenire a criminalității.

Rezultate măsurabile și impact social

Primele date furnizate de Agenția de Poliție Metropolitană din Seul indică o scădere cu aproximativ 22% a infracționalității în zona parcului, comparativ cu aceeași perioadă dinaintea instalării hologramei. Chiar dacă procentul poate părea modest, autoritățile îl consideră un succes semnificativ, mai ales că investiția nu presupune resurse logistice uriașe, cum ar fi creșterea numărului de patrule reale.

Totuși, efectele nu sunt exclusiv de natură statistică. Mulți locuitori au recunoscut că, deși își dau seama rapid că polițistul nu este real, simpla lui prezență le transmite un sentiment de protecție. În același timp, există și voci critice. Pe rețelele sociale, unii utilizatori au glumit că holograma seamănă cu un „sperietor modern”, iar alții au ironizat faptul că oamenii ar putea evita parcul din cauza apariției bizare a „polițistului fantomă”. Astfel, experimentul generează atât reacții pozitive, cât și scepticism.

Viitorul supravegherii digitale în orașe

Succesul din Seul ar putea deschide drumul pentru extinderea acestor tehnologii și în alte cartiere sau chiar în alte mari orașe din Coreea de Sud. Autoritățile iau în calcul implementarea unor sisteme similare în spațiile publice aglomerate, în zonele cu risc crescut de furturi sau în apropierea școlilor. Deși holograma nu are puterea de a interveni direct, ea poate completa sistemele de camere video și prezența patrulelor reale, reducând costurile și acoperind zone greu de monitorizat permanent.

În același timp, acest tip de măsură ridică întrebări legate de eficiența pe termen lung și de percepția publică. Dacă oamenii se obișnuiesc rapid cu ideea și înțeleg că holograma nu poate acționa, impactul preventiv ar putea să scadă. Totuși, în contextul actual, unde frica de infracționalitate joacă un rol major în viața urbană, prezența vizuală a unei autorități, fie ea și virtuală, pare să ofere un echilibru între tehnologie și securitate.

Coreea de Sud este cunoscută pentru inovațiile sale tehnologice, iar acest experiment confirmă că statul asiatic explorează soluții care par ieșite din tiparele convenționale. Rămâne de văzut dacă polițistul holografic va deveni o prezență obișnuită în marile orașe sau dacă va rămâne doar o încercare spectaculoasă, dar limitată ca impact. Cert este că metoda atrage atenția și ridică o întrebare importantă: în ce măsură putem accepta ca iluzia unei forțe de ordine să înlocuiască realitatea?