Oficial, Papa Leon al XIV-lea îl canonizează astăzi, la Vatican, pe „influencerul lui Dumnezeu”, Carlo Acutis – primul sfânt millennial al Bisericii Catolice. Am scris în repetate rânduri despre adolescentul care a folosit internetul ca pe un instrument de cateheză modernă și care, de la 15 ani, a lăsat în urmă o arhivă digitală dedicată miracolelor euharistice, devenind un reper pentru tinerii conectați la tehnologie.
Ceremonia din Piața Sfântul Petru fixează, simbolic, întâlnirea dintre tradiția milenară a canonizărilor și limbajul epocii digitale pe care Carlo l-a vorbit firesc, în hanorac și blugi. Povestea lui – marcată de două miracole recunoscute de Biserică și de o viață trăită „normal”, între programare, fotbal și prietenie – capătă astăzi recunoaștere oficială, într-un mesaj puternic către generațiile tinere: sfințenia poate fi trăită și în lumea noastră hiperconectată.
Cine a fost Carlo Acutis
Născut la Londra într-o familie italiană și crescut la Milano, Carlo Acutis a fost, după cum spune mama sa, „un copil normal”: îi plăceau jocurile video, fotbalul și ieșirile cu prietenii. Normalitatea aceasta e dublată de o precocitate spirituală: de la Prima Împărtășanie (la 7 ani), a mers zilnic la Liturghie, a predat cateheză și s-a implicat în parohia locală fără ostentație. În familie era cunoscut pentru generozitate: își dona bani de buzunar, își „tăia” din dorințe pentru a-i ajuta pe alții, iar simțul lui practic transforma pietatea într-un stil de viață, nu într-o poză.
În paralel, a fost fascinat de computer. Folosind un PC vechi, s-a învățat singur programare și a creat un site în care a catalogat peste o sută de miracole euharistice recunoscute de Biserică. Așa a apărut porecla „influencerul lui Dumnezeu”: nu era show-off, ci un mod de a pune instrumentele erei digitale în slujba credinței. „Toți ne naștem originali, dar mulți ajungem fotocopii”, spunea el; pentru mulți tineri, Carlo e tocmai contrariul acelei „fotocopii”.
Adolescentul Carlo Acutis, în blugi și adidași, atrage un milion de pelerini la Assisi. Milenialul care a cucerit lumea prin simplitate. (Foto: Reuters/Profimedia)
Drumul spre sfințenie și cele două miracole
Biserica Catolică cere, în mod obișnuit, recunoașterea a două miracole pentru canonizare—semne atribuite mijlocirii celui venerat. În cazul lui Carlo, primul miracol a vizat vindecarea unui băiețel din Brazilia, cu o afecțiune rară a pancreasului, după contactul cu un tricou al lui. Al doilea miracol a fost vindecarea completă a unei studente din Costa Rica, care suferise un traumatism cranian sever; mama ei s-a rugat la mormântul lui Carlo din Assisi, iar evoluția medicală ulterioară a depășit prognosticul.
Pe acest drum, Carlo a fost declarat „venerabil”, apoi „fericit”, iar credincioșii au început să-l caute în număr mare la sanctuarul Santuario della Spogliazione din Assisi, unde trupul îi este depus într-un mod caracteristic: cu hanorac, blugi și pantofi sport. Imaginea nu e un artificiu: e mesajul că sfințenia nu se îmbracă neapărat în stofe grele, ci în autenticitate și coerență.
Adolescentul Carlo Acutis, în blugi și adidași, atrage un milion de pelerini la Assisi. Milenialul care a cucerit lumea prin simplitate. (Foto: Playtech)
Canonizarea de astăzi și semnificația pentru generația digitală
Azi, Papa Leon al XIV-lea îl înscrie oficial între sfinții Bisericii, la capătul unei celebrări care face legătura între tradiția milenară și cultura hiperconectată a prezentului. Pentru foarte mulți tineri, Carlo este dovada că nu trebuie să „fugi” de tehnologie pentru a trăi credința; mai important e cum o folosești. Site-ul lui despre miracole euharistice, proiectele simple, dar consecvente din parohie, capacitatea de a vorbi pe limba colegilor—toate trimit la ideea că sfințenia nu e rezervată unor performeri ascetici, ci e o țintă posibilă în ritmul obișnuit al vieții.
În plan eclezial, canonizarea marchează și un răspuns pastoral: Biserica nu vrea doar să denunțe excesele lumii digitale, ci să propună modele capabile să locuiască acest spațiu cu responsabilitate. Carlo devine, astfel, un „patron” neoficial al curiozității curate: programare, cultură tech, jocuri—da; dar filtrate de bun-simț, compasiune și atenția la cei vulnerabili.
Papa Francisc binecuvântează statuia lui Carlo Acutis pentru un orfelinat din Egipt. (Foto: AP)
Un mesaj din Assisi pentru lumea întreagă
Imaginea mormântului din Assisi, spre care curg zilnic mii de pelerini, vorbește suficient despre rezonanța acestui adolescent. Devotamentul față de Sfântul Francisc, simplitatea stilului și credința trăită fără complicații speculative explică de ce ecoul a crescut, dincolo de Italia. Într-o epocă obsedată de „branding” personal, Carlo rămâne credibil tocmai pentru că nu a încercat să se promoveze: a căutat să fie util, iar restul a venit de la sine.
Pentru Biserică, primul sfânt millennial nu e o curiozitate de epocă, ci o invitație la re-centrare: în viața privată, în parohii, în online. Pentru familii, e o încurajare discretă—că „normalitatea” unui adolescent poate cuprinde în același timp pasiuni tehnologice, sport, prietenie și o ancoră interioară solidă. Iar pentru tineri, poate fi acea scânteie care să transforme întrebările despre sens în proiecte concrete de bine, de la o simplă pagină web utilă până la gesturi mici, repetate zilnic.