La un centru de instruire militară din Elveția, roboți dezvoltați de studenți și startup-uri sunt supuși testelor într-un mediu care simulează dezastre naturale și industriale, acolo unde reacția rapidă poate face diferența între viață și moarte. Evenimentul face parte din platforma ARCHE 2025 („Advanced Robotic Capabilities for Hazardous Environments”), organizată de Swiss Drone and Robotics Centre (SDRC) din cadrul armasuisse Science & Technology, în colaborare cu universități și companii private.
Tehnologie de vârf pentru situații extreme
Scopul acestor exerciții este acela de a transforma tehnologia robotică într-un instrument concret de intervenție în zone de risc, fie că vorbim despre cutremure, incendii sau prăbușiri structurale. Printre vedetele testelor se numără doi roboți de ultimă generație: Magnecko și RoBoa, amândoi creați de echipe de studenți de la ETH Zurich.
Magnecko este un robot inspirat din lumea animală, dotat cu picioare magnetice care îi permit să se deplaseze pe suprafețe metalice înclinate sau chiar verticale. Poate urca pe pereți, țevi sau structuri industriale instabile, adaptându-se la unghiuri extreme. În schimb, RoBoa este un robot tip „șarpe”, capabil să se strecoare prin spații înguste, printre dărâmături sau în zone inaccesibile pentru oameni. Scopul său principal este acela de a detecta supraviețuitori și de a transmite informații către echipele de intervenție.
Aceste tehnologii marchează o etapă importantă în domeniul salvărilor. Nu mai vorbim doar despre roboți care ajută la cartografiere sau analiză, ci despre mașini autonome capabile să acționeze activ în medii haotice și nesigure, acolo unde riscul pentru oameni este major.
De ce contează escaladarea și mobilitatea adaptivă
În testele efectuate în centrul elvețian, Magnecko și RoBoa au demonstrat o capacitate impresionantă de adaptare. Magnecko, datorită sistemului său magnetic de prindere, poate rămâne stabil chiar și pe suprafețe metalice alunecoase sau deformate. Este un robot ideal pentru misiuni de inspecție în fabrici avariate, rezervoare de combustibil, nave sau clădiri prăbușite. Fiecare dintre picioarele sale este controlat individual, iar senzorii integrați îi permit să identifice gradul de aderență în timp real.
RoBoa, pe de altă parte, oferă o mobilitate complet diferită: flexibilitatea. Construit din segmente modulare și acționat de mici motoare hidraulice, el poate „șerpui” prin spații înguste, coborî scări, se poate roti în jurul obstacolelor și chiar se poate întinde pentru a trece peste dărâmături. Este conceput să transmită imagini video și date de mediu către operatori, putând identifica surse de căldură, mișcare sau sunete – toate indicii esențiale în misiunile de căutare și salvare.
Cele două proiecte demonstrează direcția în care se îndreaptă cercetarea europeană în robotică: combinația dintre inspirația biologică și aplicarea practică. Escaladarea și „șerpuirea” sunt două abilități care, deși diferite, completează perfect paleta de mișcare necesară într-o operațiune reală. Dacă Magnecko poate urca pe structuri periculoase pentru a analiza stabilitatea unei clădiri, RoBoa poate intra sub dărâmături pentru a detecta semne de viață.
Implicații pentru viitorul intervențiilor de urgență
Ceea ce se testează acum în Elveția nu este doar performanța tehnologică, ci și colaborarea între domenii: militari, ingineri, cercetători și startup-uri lucrează împreună pentru a crea soluții care pot salva vieți. Este o dovadă clară că robotica nu mai aparține doar laboratoarelor, ci devine un instrument practic în gestionarea dezastrelor.
Beneficiile pentru echipele de salvare sunt evidente. Roboții pot fi trimiși primii într-o zonă periculoasă, colectând informații vitale înainte ca echipele umane să pătrundă acolo. Aceasta reduce riscul de accident și optimizează planurile de intervenție. În plus, roboți ca RoBoa pot fi utilizați în operațiuni de lungă durată, acolo unde oamenii ar fi epuizați de condițiile dificile.
Există însă și provocări. Roboții de acest tip sunt costisitori, necesită întreținere specializată și condiții precise de operare. De asemenea, implementarea lor pe scară largă presupune formarea personalului și integrarea cu infrastructura existentă de salvare. Cu toate acestea, testele efectuate în Elveția arată că astfel de tehnologii nu mai sunt ficțiune, ci o realitate funcțională aflată la un pas de aplicarea practică.
Pentru societate, aceste evoluții înseamnă un pas uriaș spre un sistem de intervenție mai sigur și mai eficient. În viitor, este posibil ca la fiecare cutremur, incendiu sau catastrofă naturală, primele imagini transmise din zona afectată să fie filmate nu de oameni, ci de roboți ca Magnecko și RoBoa.
Într-o lume în care dezastrele naturale devin tot mai frecvente, iar infrastructura urbană este tot mai vulnerabilă, investiția în astfel de proiecte nu mai este o opțiune, ci o necesitate. Magnecko și RoBoa sunt dovada că inovația și curajul tinerilor ingineri pot redefini granițele dintre tehnologie și umanitate – transformând pericolul în oportunitate și frica în progres.