Un basm german vechi de peste două secole, „Pescarul și soția sa”, cules de frații Grimm, capătă o relevanță surprinzătoare în era tehnologiei avansate. Scriitorul austriac Clemens J. Setz arată, într-un eseu publicat de The Guardian, că povestea dorințelor fără limite ilustrează perfect provocările morale și existențiale aduse de inteligența artificială (AI). Într-o lume unde algoritmii pot împlini aproape orice cerință, ce sens mai are efortul uman?
De la peștele fermecat la dorințele îndeplinite de algoritmi
În basm, pescarul prinde un pește vorbitor, un prinț fermecat capabil să îndeplinească orice dorință. Soția sa, Ilsebill, cere inițial o casă mai bună, apoi un palat, apoi să devină papă și chiar Dumnezeu. În final, lăcomia ei stârnește furia naturii, iar cuplul revine la sărăcia inițială. Morala clasică: dorințele necugetate au un preț.
Setz vede în această poveste o parabolă a lumii digitale actuale. „Astăzi, majoritatea tinerilor cresc cu un pește fermecat în buzunar”, scrie el, referindu-se la telefoane inteligente și la AI. Dorințe precum rezolvarea temelor, vizionarea oricărui film sau chiar crearea unui eseu universitar pot fi îndeplinite instantaneu. Platformele de inteligență artificială devin „genii” moderne, capabile să satisfacă aproape orice cerere, de la generarea de imagini la redactarea de texte complexe.
Criza de sens într-o lume fără obstacole
Autorul avertizează că o societate în care totul poate fi obținut fără efort riscă să piardă esența umană: creativitatea, răbdarea și bucuria descoperirii. Dacă fiecare dorință este îndeplinită instant, nu mai există provocări, iar satisfacția dispare. „Lucrurile devin interesante doar când presupun un obstacol de depășit”, explică Setz.
El imaginează mai multe scenarii pentru viitor:
- Decadența, similară vieții celor foarte bogați, unde oamenii cu resurse își pot cumpăra experiențe rare doar pentru a simți din nou ceva autentic.
- Comunități care inventează dificultăți, cluburi secrete sau evenimente „underground” unde simplul efort de a sta la coadă devine un ritual prețios.
- Vinovăția colectivă, cea mai probabilă cale, în care indivizii se autolimitează din sentimentul că fiecare acțiune dăunează planetei sau societății. Setz descrie o „Ilsebill” modernă care își restrânge voluntar libertățile, trăind cu povara unei „culpe ecologice” generate de consumul masiv de resurse pentru susținerea AI.
Eseul lui Setz subliniază că multe basme europene avertizau asupra pericolului dorințelor nelimitate tocmai pentru a ghida maturizarea individului. În epoca inteligenței artificiale, această învățătură devine mai actuală ca oricând. Oamenii riscă să lase deciziile esențiale pe seama algoritmilor, pierzând capacitatea de a-și stabili propriile scopuri.
„Ilsebill, în scenariul final, nu mai are libertatea de a răspunde singură la întrebările fundamentale ale vieții. Totul va fi hotărât pentru ea”, conchide scriitorul. Morala basmului rămâne valabilă: progresul tehnologic nu poate înlocui discernământul și echilibrul interior. Într-o lume în care dorințele se împlinesc cu un simplu click, adevărata provocare a generațiilor viitoare va fi să găsească sens, limite și responsabilitate.