Un nou scandal agită lumea academică: apariția unor lucrări științifice scrise integral de inteligență artificială ridică întrebări serioase despre ce înseamnă, de fapt, plagiatul. Dacă până acum discuțiile vizau propoziții sau paragrafe copiate fără sursă, acum problema devine mult mai subtilă – AI poate genera texte care par noi, dar care reutilizează idei și metode din cercetări deja publicate, fără citare.
Situația a ieșit la iveală după ce un grup de cercetători a acuzat un sistem numit The AI Scientist, dezvoltat de compania japoneză Sakana AI, că ar fi folosit metode similare cu cele din articole științifice existente, fără a menționa sursa. Cazul a deschis un front de dezbatere despre originalitate, etică și standardele academice într-o eră în care inteligența artificială pătrunde adânc în cercetare, conform Nature.
Cum a început disputa
În ianuarie 2025, cercetătorul sud-coreean Byeongjun Park a fost anunțat de doi colegi din India că un manuscris generat de The AI Scientist prezenta metode asemănătoare cu cele dintr-un articol scris de el. Deși lucrarea nu era identică și nu fusese publicată oficial, Park a recunoscut „o asemănare metodologică puternică”.
Alți doi cercetători, Tarun Gupta și Danish Pruthi, au analizat mai multe lucrări produse de AI și au descoperit că multe dintre acestea prezentau „idei noi” doar la suprafață, dar, în realitate, împrumutau concepte deja existente. Concluzia lor: inteligența artificială riscă să devină un plagiator abil, capabil să rescrie idei fără a le atribui corect.
Studiul lor, prezentat la o conferință internațională de lingvistică computațională, a câștigat premiul pentru „lucrare remarcabilă”, semn că dezbaterea a devenit una centrală pentru comunitatea științifică.
Este „furt de idei” sau doar lipsă de citare?
Nu toți specialiștii sunt de acord cu eticheta de plagiat. Echipa din spatele The AI Scientist respinge acuzațiile și susține că AI-ul a generat ipoteze și aplicații diferite, chiar dacă metodele seamănă. În opinia lor, situația nu este mai gravă decât neglijența unor autori umani, care uneori omit să citeze lucrări relevante.
Însă cercetători precum Debora Weber-Wulff, expertă în plagiat la Universitatea de Științe Aplicate din Berlin, atrag atenția că problema este mai profundă: „Plagiatul nu depinde de intenție. Mașina nu are intenție, dar dacă preia idei fără citare, tot plagiat se numește.”
Definiția avansată de Consorțiul Internațional pentru Integritate Academică susține că plagiatul apare atunci când o lucrare folosește cuvinte, idei sau produse intelectuale care pot fi atribuite unei alte persoane, fără a menționa sursa, într-un context unde originalitatea este așteptată.
Aceasta ridică o dilemă: dacă un AI creează un text bazându-se pe antrenamentul său cu milioane de articole, unde se termină inspirația și unde începe plagiatul?
Riscul pentru știință și viitorul cercetării
Problema devine cu atât mai gravă cu cât ritmul publicării în domenii precum informatica este amețitor. Zeci de mii de lucrări apar anual, iar chiar și pentru specialiști este dificil să verifice originalitatea fiecărei idei. Dacă AI va produce și mai multe „lucrări” care par noi, dar reutilizează idei vechi, sistemul de recunoaștere a meritelor academice ar putea fi subminat.
Un exemplu alarmant este faptul că unele articole generate de AI au reușit chiar să treacă de etapa de peer-review la conferințe prestigioase, înainte de a fi retrase din motive etice. Asta arată nu doar abilitatea AI-ului de a imita stilul academic, ci și vulnerabilitatea mecanismului de validare științifică.
Cercetătorii se tem că, pe termen lung, această situație va eroda încrederea în literatura științifică și va crea o zonă gri unde „inovația” devine imposibil de verificat. În plus, dacă AI-ul poate fi folosit deliberat pentru a rescrie și recicla idei, riscul de abuzuri devine și mai mare.
Dezbaterea despre plagiatul generat de AI scoate la iveală limitele actualelor reguli academice. Dincolo de acuzații și dispute, rămâne o întrebare crucială: cum va reuși știința să păstreze standardele de originalitate și etică într-o eră în care inteligența artificială poate produce texte și idei la scară industrială?
Răspunsul nu este simplu. Va fi nevoie de noi metode de verificare, de transparență în folosirea AI-ului și, poate, de o redefinire a conceptului de plagiat pentru a ține pasul cu realitatea digitală.