Conceptul de „oraș inteligent” a fost vândut mult timp ca o promisiune pozitivă: infrastructură optimizată cu ajutorul senzorilor, algoritmi care previn blocajele în trafic și sisteme digitale care îmbunătățesc mobilitatea.
Însă această narațiune prietenoasă se schimbă rapid. În marile orașe europene, precum Barcelona și Madrid, tehnologiile bazate pe inteligență artificială nu mai sunt simple instrumente de analiză, ci actori direcți în aplicarea legii, scrie Economista.
Camerele inteligente nu doar observă, ci emit amenzi automat, fără intervenție umană în prima etapă.
Barcelona a început să testeze sisteme amplasate pe autobuze, care detectează mașinile ce pătrund ilegal pe benzile dedicate transportului public.
În doar o lună, patru vehicule au identificat aproximativ 2.500 de încălcări, o medie de aproape 80 pe zi. La Madrid, semafoarele echipate cu algoritmi numără pietonii și pot identifica șoferii fără centură, în timp ce autoritatea rutieră națională a instalat camere capabile să urmărească traseul unui vehicul și să aplice sancțiuni dacă detectează treceri peste linia continuă.
Supraveghere continuă și transformarea orașului într-o rețea de control
Aceste sisteme marchează o schimbare majoră: inteligența artificială trece de la rolul de asistent al mobilității la cel de inspector permanent.
Nu se concentrează pe situații grave sau pe comportamente cu risc ridicat, ci pe încălcări mici, dar frecvente, care anterior treceau neobservate deoarece monitorizarea lor ar fi necesitat resurse semnificative. Camerele nu obosesc, nu au pauze și nu își pierd atenția.
Diferența față de radarul clasic este uriașă. Radarele sunt instalate în zone cu risc dovedit, iar scopul lor este bine definit.
Sistemele bazate pe AI, în schimb, transformă orice intersecție într-un potențial punct de control, iar fiecare autobuz poate deveni o unitate mobilă de supraveghere.
Asta duce la o formă de monitorizare omniprezentă, care afectează comportamentul oamenilor și ridică întrebări despre legitimitate și proporționalitate.
Beneficii, riscuri și întrebările esențiale pentru un oraș democratic
Descurajarea încălcărilor mărunte poate contribui la reducerea aglomerației, la scăderea stresului și la îmbunătățirea siguranței în trafic. Automatizarea poate elimina deciziile arbitrare și oferă municipalităților date utile pentru planificarea mobilității.
Chiar și așa, există îngrijorări majore: erorile de identificare, dificultatea contestării unei sancțiuni generate de un algoritm, supravegherea excesivă în anumite zone și riscul ca tehnologia să fie deturnată de la scopul inițial.
Pentru ca astfel de sisteme să fie acceptate de public, este necesar un cadru strict de reguli și garanții:
- verificare umană obligatorie în cazurile predispuse la erori;
- transparență privind modelele folosite, furnizorii și datele de antrenare;
- limite clare privind stocarea datelor și accesul la imagini;
- proceduri simple și eficiente de contestare;
- audituri independente și rapoarte publice periodice privind performanța sistemelor.
Comparația cu radarele e relevantă: acestea au venit la pachet cu reguli clare de instalare, verificări periodice și semnalizare vizibilă.
În cazul sistemelor bazate pe AI, complexitatea este mai mare, deoarece nu se măsoară doar o cifră, ci se interpretează contextul unei scene, iar contextul poate fi ambiguu.
În final, tehnologia bazată pe inteligență artificială deja funcționează pe străzi. Miza reală nu este dacă vom fi sancționați de un algoritm, acest lucru se întâmplă deja, ci în ce condiții se întâmplă.
Fără limite clare, orașele riscă să devină spații în care orice abatere minoră este înregistrată și penalizată automat. Cu reguli solide, transparență și posibilitatea reală de contestare, aceste sisteme pot aduce ordine fără a sacrifica încrederea publică.
Schimbarea nu stă în existența regulilor, ci în faptul că, de acum înainte, există întotdeauna un „observator” digital. Iar într-un stat democratic, oricine supraveghează trebuie, la rândul său, să fie supravegheat și responsabilizat.