Europa trăiește pe infrastructură digitală proiectată, operată și controlată în mare măsură de companii americane. Trei giganți – Google, Microsoft și Amazon – furnizează aproximativ 70% din piața europeană de cloud, adică scheletul pe care rulează servicii publice, spitale, universități și aplicațiile pe care le folosești zilnic. În contextul tensiunilor geopolitice și al unui leadership imprevizibil la Washington, scenariul unui „buton de oprire” nu mai pare doar o speculație de conferință. În cel mai rău caz, o decizie politică peste ocean ar putea afecta accesul la date și continuitatea unor servicii esențiale în UE.
Un episod care a aprins discuția despre „suveranitatea digitală” s-a produs când procurorul-șef al Curții Penale Internaționale a rămas, pentru o perioadă, fără acces la e-mailul Outlook, pe fondul sancțiunilor impuse de Casa Albă. Microsoft a negat că ar fi suspendat serviciile pentru ICC, dar incidentul a arătat cât de repede pot deveni politice dependențele tehnice. Chiar și dacă întreruperea nu a fost ordonată de furnizor, faptul că un furnizor american se află în mijlocul furtunii este suficient pentru a ridica semne serioase de întrebare în capitalele europene.
De ce dependența este un risc sistemic
Argumentul tehnic este simplu: dacă infrastructura ta critică rulează pe platformele unei singure țări, imporți și riscurile juridice și politice ale acelei țări. Cloud Act și regimul sancțiunilor americane pot intra în coliziune cu prioritățile europene, mai ales când dosarele geopolitice se încălzesc. Într-o lume în care datele înseamnă putere, controlul asupra cheilor criptografice și asupra lanțului operațional contează mai mult ca oricând.
Din punct de vedere economic, piețele digitale tind către „winner-takes-most”. Când primești 70% din cloud de la trei firme americane, latența investițiilor și efectele de rețea fac foarte greu de recuperat distanța pentru concurenții europeni. Chiar dacă veniturile furnizorilor din UE cresc, cota lor a scăzut în ultimul deceniu, ceea ce înseamnă că eforturile punctuale nu țin pasul cu scara și ritmul investițiilor Big Tech.
Ce alternative reale are Europa
Ecosistemul european nu pornește de la zero. Există furnizori precum OVHcloud, IONOS, Hetzner, Open Telekom Cloud sau Scaleway, plus oferte „suverane” operate în parteneriat cu marii hyperscaleri, de tip T-Systems x Google Cloud, cu cheile de criptare păstrate de operatori locali și control tehnic asupra accesului la date. Pentru unele sarcini de lucru – mai ales cele sensibile din sectorul public – astfel de modele pot reduce riscul de ingerință juridică non-UE, fără a sacrifica funcționalitățile unui cloud modern.
Germania oferă deja două studii de caz complementare. În administrația landului Schleswig-Holstein, migrarea de la Windows și Microsoft 365 către Linux, LibreOffice, Thunderbird și Open-Xchange arată că pentru birou, e-mail și colaborare există rute viabile spre open-source, dacă ești dispus să investești în migrare și schimbare de procese. În paralel, „Delos Cloud” – o platformă suverană pentru sectorul public german, bazată pe tehnologii Microsoft, dar operată local – încearcă să combine avantajele ecosistemului MS cu controlul operațional și juridic din UE.
Ce ar însemna „ruperea” în practică și cum te privește direct
O „dezangajare” totală de tehnologia americană nu este realistă pe termen scurt. Însă reducerea dependențelor critice este un obiectiv atins în pași: mutarea treptată a sarcinilor sensibile către operatori europeni, separarea cheilor de criptare de furnizorul de cloud, diversificarea între mai mulți provideri și, acolo unde are sens, înlocuirea suitei de birou cu alternative deschise (open-source). Pentru tine, asta se traduce în infrastructuri mai reziliente, servicii publice mai puțin vulnerabile la șocuri politice și șanse mai mici ca datele tale să devină colaterale într-un conflict comercial.
Nici giganții americani nu stau pe loc. Microsoft a anunțat „angajamente digitale” pentru Europa, inclusiv promisiunea explicită că va contesta în instanță orice ordin guvernamental care ar impune suspendarea serviciilor din centrele de date europene și introducerea unei clauze contractuale în acest sens. În paralel, companiile americane extind masiv capacitățile din UE și vin cu oferte de „sovereign cloud”. Beneficiul imediat este presiunea concurențială care obligă toți furnizorii, inclusiv cei europeni, să ridice standardele de transparență și control.
Ce ar trebui să facă factorii de decizie și organizațiile din UE
Dacă lucrezi în administrație sau într-o companie care gestionează date sensibile, planifică o strategie în trei trepte: clasifică datele și aplicațiile în funcție de risc, diversifică furnizorii pentru a evita „single point of failure” (integrează soluții de backup la backup) și cere contractual custodia cheilor și veto tehnic asupra accesului la date. În multe cazuri, o combinație între un furnizor european pentru sarcinile critice și un hyperscaler pentru workload-uri elastice îți dă cel mai bun raport între risc, cost și capabilități.
La nivel de politici publice, investițiile în cloud, semiconductori și instrumente AI orientate spre industrie sunt esențiale, altfel discuția despre suveranitate rămâne teoretică. Europa are avantaj industrial în anumite verigi ale lanțului (de la fotolitografie la aplicații B2B), dar are nevoie de capital, coerență de reglementare și programe de achiziții publice care să nu penalizeze implicit actorii locali. Fără o masă critică de cerere și finanțare, niciun „Gaia-X 2.0” nu va umple golul, conform BBC.