A fost seara în care Silicon Valley a venit, obedientă, la masa șefului cel mare, cu ode sub forma unor lingușeli — unele, aproape absurde —, iar Casa Albă a venit cu nota de plată. La o cină oficială pe tema inteligenței artificiale, președintele Donald Trump i-a așezat la aceeași masă pe șefii celor mai mari companii tech din lume și i-a lăsat, pe rând, să spună cât de mult le place direcția politicilor sale privind IA. Au curs formulele de apreciere, s-au promis investiții, s-a vorbit despre viitorul creativității americane, dar totul s-a strâns, la final, într-o singură întrebare: „Cât investiți în Statele Unite?”
De la Microsoft la OpenAI, de la Apple la Google, Meta, AMD și Oracle, toți au avut câte un moment de reverență. Iar în timp ce liderii companiilor punctau „pro-business” și „pro-inovație”, președintele a apăsat pedala pe lucrul care contează politic și economic în 2025: sumele concrete care rămân în America, fabrici, centre de date, locuri de muncă și lanțuri de aprovizionare mutate acasă, scrie The Verge.
Ce au spus „geniile” și cum s-a construit atmosfera
Satya Nadella (Microsoft) a deschis „cercul de încredere”: „Tu și politicile tale chiar ajutați mult”. Lisa Su (AMD) a vorbit despre „accelerarea” proiectelor încă din primele luni ale noului mandat prezidențial. Safra Catz (Oracle) a mers pe firul „inovația americană eliberată”, în timp ce Sam Altman (OpenAI) a mulțumit explicit pentru „o abordare pro-business și pro-inovație”, promițând că firma lui „va investi o grămadă în Statele Unite”.
La masă au fost și Tim Cook (Apple), Sundar Pichai (Google) și Mark Zuckerberg (Meta) — poziționări mai prudente, dar tot în cheie pozitivă. Cook a mulțumit pentru „tonul” care ar fi permis o investiție majoră în SUA, Pichai a punctat „dialogul constructiv” cu administrația, iar Zuckerberg… a stat chiar lângă președinte, semn că relațiile reci de altădată pot deveni, brusc, utile.
De ce contează: tarife, curent pentru centrele de date și procese antitrust
Fiecare CEO are ceva de câștigat sau de pierdut din modul în care Washingtonul va regla angrenajul AI: tarife pe semiconductori și echipamente, regim de permise pentru fabrici și centre de date, acces la energie electrică masivă și stabilă (un punct nevralgic pentru fermele de calcul), plus marile bătălii antitrust. În joc nu e doar „ce permite legea”, ci și „ce pot alimenta rețelele” — curent, apă de răcire, teren, aprobare locală.
Pe fundal, Google tocmai bifase „o zi bună” într-un dosar cu Departamentul de Justiție: judecătorul a respins cele mai dure remedii antimonopol cerute. Iar președintele a reamintit, în treacăt, cine a împins când și cum marile procese — semn că politicile de concurență vor rămâne monedă de negociere în dialogul cu Big Tech.
Întrebarea-cheie a serii: „cât investiți în SUA?”
Dacă laudele au fost dulci, întrebarea a fost amară. Trump i-a invitat pe fiecare să spună cât vor cheltui în următorii ani pe teritoriul american. Răspunsurile, pe alocuri, au urcat spre sute de miliarde la comun — sume care ar însemna fabrici de cipuri, linii de asamblare, noduri de cloud, centre de date pentru AI și programe de formare pentru forța de muncă.
Președintele a reiterat și ideea unor tarife „substanțiale” pe semiconductori și alte produse, cu posibilitate de exceptare dacă firmele își ridică producția în State. Traducere pe înțeles: „investești aici, primești ușa deschisă; imporți fără să pui umărul, plătești”. E politica „morotului și bățului” aplicată în direct, cu camerele pe tine.
Miliardarii Americii din tehnologie, la masa lui Donald Trump, la cina de la Casa Albă pe tema inteligenței artificiale, dar totul s-a încheiat cu o singură întrebare: câți bani investește fiecare în SUA? (Foto: X)
Melania și manualul de „alfabetizare AI”
În aceeași zi, Prima Doamnă, Melania Trump, a condus o întâlnire a grupului de lucru pe educație în inteligența artificială. Companiile au promis programe pentru elevi și adulți, de la training-uri în utilizarea instrumentelor generative până la recalificare pentru joburile transformate de automatizare. E partea „soft” a marii mutări: dacă pui fabrici și servere, ai nevoie de oameni care știu să le opereze.
Promisiunile de finanțare pentru educație par parte integrantă din pachetul investițional cerut la cină. Dincolo de PR, miza e simplă: fără talente formate la scară mare, toate cifrele frumoase rămân pe slide-uri.
Calculul politic al Big Tech și pragmatismul Casei Albe
Liderii Big Tech au motive bune să fie amabili: tarifele pot lovi sau ajuta, permisele pot accelera sau îngropa proiecte, iar energia decide dacă un centru de date „vede” lumina zilei. În plus, orice relaxare sau întărire a reglementărilor pe competiție, confidențialitate ori moderarea conținutului le afectează direct planurile.
De cealaltă parte, Casa Albă joacă pe două fronturi: vrea ca banii chiar să ajungă în orașe americane, nu doar să rămână planuri pe hârtie; în același timp, vrea să țină companiile aproape, ca parteneri în „cursa AI”. Așa se explică tonul serii: „mulțumesc pentru complimente, acum să vorbim cifre și cronograme”.
Ce rămâne după farfurii strânse
În termeni concreți, seara a fixat câteva jaloane: Big Tech confirmă apetit de investiții pe pământ american; Casa Albă confirmă că va taxa importurile strategice, cu excepții pentru cei care construiesc în SUA; educația în AI intră pe agenda publică prin intermediul companiilor; iar marile dosare antitrust rămân un nor care poate aduce ploaie oricând.
Restul e execuție: terenuri, aprobări, megawați, recrutare, furnizori, lanțuri logistice. Complimentele sunt gratis — liniile de producție nu sunt. Iar întrebarea-cheie rămâne, în fundal, aceeași ca la cină: „cât investiți aici?”