Pentru prima dată în mod oficial, statul român își propune să reglementeze și să fiscalizeze masiv activitatea unor giganți digitali care operează local, dar fără a avea un sediu social în România. Printre companiile vizate se numără Google, Facebook (Meta), TikTok, Airbnb, Uber, Bolt și alte platforme populare care generează venituri consistente din interacțiunea cu utilizatorii și clienții români.
Ideea nu este nouă în Europa, însă autoritățile române par acum mai hotărâte ca oricând să treacă de la intenții la acțiuni concrete. Conform unor estimări publicate de Ziarul Financiar, veniturile potențiale la bugetul statului din taxarea acestor companii s-ar putea ridica la câteva sute de milioane de euro anual.
Cum intenționează guvernul să impună taxarea giganților digitali
În cadrul Programului de guvernare, apar o serie de propuneri menite să aducă în zona de control fiscal activitatea digitală care până acum a funcționat, în mare parte, în afara radarului ANAF. Printre cele mai importante măsuri enunțate se regăsesc:
- Taxarea veniturilor generate prin platformele de social media , precum Facebook, YouTube, TikTok sau Instagram;
- Taxarea închirierilor pe termen scurt , în special prin Airbnb, Booking și platformele similare locale;
- Obligația ca platformele din e-commerce sau transporturi să își stabilească sediul social în România , pentru a fi supuse legislației fiscale naționale;
- Combaterea evaziunii în domeniul serviciilor , inclusiv în ceea ce privește activitatea curierilor, șoferilor sau micilor comercianți care folosesc aceste platforme pentru a-și desfășura activitatea.
Ideea din spate este simplă: dacă platformele câștigă bani din interacțiunea cu publicul român, atunci o parte din aceste venituri trebuie să fie impozitate local. În practică, însă, lucrurile sunt complicate, întrucât majoritatea companiilor vizate își au sediile în alte state membre UE, unde plătesc deja impozite, și invocă regulile pieței unice europene.
Cât de realist este acest plan și ce provocări implică
Autoritățile nu au oferit încă o schemă detaliată privind mecanismul de taxare sau calendarul de implementare. În lipsa unui cadru juridic european clar și a unor acorduri internaționale aplicabile, aplicarea unor astfel de măsuri riscă să genereze litigii, retrageri ale serviciilor sau blocaje administrative.
Totuși, România nu este singura țară care ia în calcul astfel de măsuri. Franța și Spania au introdus deja taxe digitale proprii pentru companii precum Google și Amazon. Comisia Europeană, de asemenea, a propus o reformă fiscală la nivel comunitar, care să permită statelor membre să impoziteze profiturile generate local de companiile digitale, chiar dacă acestea nu au o prezență fizică în țara respectivă.
Un alt obstacol major este lipsa de transparență . De exemplu, autoritățile române nu cunosc cu exactitate câți bani câștigă Google și Facebook din publicitatea digitală difuzată în România, câți utilizatori activi au Airbnb, Uber sau Glovo, și nici câte entități juridice românești sunt implicate în activitatea acestora.
Totuși, în contextul deficitului bugetar și al presiunilor tot mai mari pentru fiscalizarea economiei digitale, guvernul pare decis să încerce o formă de reglementare.
Ce urmează
Rămâne de văzut dacă măsurile vor fi implementate prin lege specială, modificări în Codul Fiscal sau prin acorduri bilaterale. În cel mai optimist scenariu, digitalizarea administrației fiscale și armonizarea legislației naționale cu cea europeană vor permite României să colecteze mai eficient taxele din acest sector.
Pentru utilizatori, impactul ar putea însemna ușoare creșteri de prețuri sau apariția unor condiții fiscale mai stricte în utilizarea platformelor. Pentru companii, ar însemna un control mai atent din partea ANAF și nevoia de a-și reevalua strategiile locale.