Huawei și emoția spectacolului „Micul Prinț” la TNB: când tehnologia și arta se îmbină armonios

Timp de citire: 5 minute

Când am primit invitația de la Huawei pentru a vedea spectacolul Micul Prinț la Teatrul Național București, în sala Amfiteatru, am știut că va fi o experiență specială. Dar nu mi-am imaginat că voi trăi o seară în care arta și tehnologia se vor împleti atât de natural, lăsându-mi în suflet amintirea unei cronici vii. Am intrat pentru prima dată în această sală deschisă spre cer, unde adierea vântului și cântecul păsărilor au devenit parte din decor, iar teatrul s-a transformat într-un poem vizual și sonor.

Prima întâlnire cu Amfiteatrul în aer liber de la TNB

Deși merg la teatru de când eram mică, sala Amfiteatru a Teatrului Național București era pentru mine un teritoriu necunoscut. Atmosfera este greu de descris în cuvinte: un amfiteatru intim, plin până la ultimul scaun, sub un cer ce părea să respire odată cu publicul. Vântul trecea ușor printre scaune, iar păsările, poate curioase de emoțiile noastre, completau replicile actorilor. Îți dai seama rapid că teatrul în aer liber are o putere aparte: natura nu e doar fundal, ci un partener de scenă.

Această dimensiune a dat piesei un strat suplimentar de emoție. Când Micul Prinț privea spre apus, eu chiar am întors capul și am văzut soarele coborând peste București. Era imposibil să nu simți că povestea lui devine povestea ta.

Magia creată de Oana Pellea și Lari Giorgescu

Spectacolul i-a avut în centrul său pe doi actori cu forță imensă: Oana Pellea și Lari Giorgescu. Oana Pellea, cu vocea ei caldă și inconfundabilă, a reușit să transmită fragilitatea și înțelepciunea poveștii, fără nicio urmă de artificiu. Lari Giorgescu, actor recunoscut pentru sensibilitatea și rigoarea lui scenică, a dat viață Micului Prinț cu o candoare care a cucerit întreaga sală.

Nu era nevoie de decoruri spectaculoase sau de costume extravagante. Totul stătea în gesturi mici, în expresii faciale surprinse perfect chiar și de la distanță, grație tehnologiei Huawei. Simțeai că fiecare cuvânt cade în suflet ca o picătură de ploaie după secetă.

Huawei și teatrul: un dialog între artă și tehnologie

Huawei a ales să transforme acest spectacol într-o experiență inovatoare. Prin noua serie Pura 80, telefoanele Pura 80 Pro și Pura 80 Ultra au filmat în timp real scenele, proiectând în spatele actorilor detalii la care altfel nu ai fi avut acces.

Funcția de zoom 10x și chiar 20x a adus aproape expresiile actorilor, fiecare zâmbet discret, fiecare privire plină de sens. Pentru cei din spate, această tehnologie a fost o punte între intimitatea scenei și distanța inevitabilă a scaunului ocupat. Tot ce se petrecea pe scenă prindea viață și pe ecran, fără să pară o intruziune, ci mai degrabă o continuare firească.

Nu era prima dată când Huawei aducea tehnologia în mijlocul artei. Cu doar câteva zile înainte, la lansarea oficială a seriei Pura 80 în România, tot la TNB, compania îmbinase eleganța evenimentului cu interpretările lui Marius Manole și Rodicăi Mandache. Dar de data aceasta, în aer liber, în mijlocul poveștii lui Saint-Exupéry, efectul a fost aproape magic.

Lecțiile din Micul Prinț

Cartea lui Saint-Exupéry a fost una dintre primele mele iubiri literare. Acum, văzând-o transpusă pe scenă, am simțit-o altfel, mai profund decât atunci când eram copil și era lectura obligatorie din programa școlară.

Planetele pe care le vizitează Micul Prinț devin oglinzi pentru defectele oamenilor mari. Regele obsedat de putere, narcisistul, alcoolicul, omul de afaceri mereu ocupat – fiecare reprezintă o caricatură recognoscibilă. Lampagiul, singurul care muncește pentru altceva decât propria vanitate, devine un personaj luminos. Geograful, care „știe” dar nu explorează, e un portret ironic al celor ce se hrănesc doar din teorie (aici Lari Giorgescu cred ca s-a inspirat puțin din Radu Banciu, în interpreterea personajului :)) ).

„Serios, oamenii mari sunt foarte ciudați” – această replică, rostită pe scenă, a smuls zâmbete amare. Îți dai seama că și noi, cei din public, purtăm câte ceva din fiecare planetă.

Emoția din notițele mele

Am notat câteva fraze în timp ce priveam spectacolul, încercând să prind în cuvinte ce simțeam:

„Știi… când ești trist, e bine să te uiți la Soare când apune”

„Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic”

„Tot ce e important se vede cu inima”

„Cel mai greu e să te judeci pe tine. Judecându-te pe tine însuți, ajungi la adevărata înțelepciune”

„Şi printre oameni, tot în singurătate ești…”.

Șarpele de pe Pământ mi s-a părut o metaforă pentru singurătatea inevitabilă. Iar floarea efemeră a Micului Prinț, cu spinii ei inutili, mi-a amintit de fragilitatea iubirilor noastre.

În seara aceea s-au împlinit patru ani de la moartea lui Ion Caramitru. Acest lucru a fost anunțat explicit, fiind proiectate imagini cu maestrul teatrului românesc, iar spectacolul a vibrat astfel și ca un omagiu pentru cel care a condus TNB cu atâta pasiune.

Când tehnologia te aduce mai aproape de emoție

Huawei nu a făcut din spectacol o vitrină pentru telefoane, ci a integrat tehnologia cu discreție și respect pentru artă. Pura 80 Ultra, cu camera sa Dual Telephoto Comutabilă și senzorul de 1 inch, a surprins culorile și umbrele într-o claritate pe care rar o vezi într-un eveniment cultural. Într-un fel, publicul a primit dublă experiență: teatrul viu și filmul în timp real, derulat chiar deasupra actorilor.

Este fascinant cum un brand de tehnologie a reușit să creeze un spațiu de întâlnire între inovație și poezie. În loc să simți un conflict între ecran și scenă, simțeai că ele respiră împreună.

Ce mi-a rămas din această seară emoționantă

Am plecat din Amfiteatru cu o senzație ciudată: parcă trăisem două spectacole în același timp. Unul clasic, cu actori pe scenă, și altul modern, cu imagini surprinse și proiectate live. Ambele s-au completat reciproc.

Floarea mea e efemeră… – această replică a rămas cu mine. La fel și ideea că, printre oameni, tot în singurătate ești. Dar piesa m-a învățat din nou că poți transforma singurătatea în prietenie, tristețea în speranță și efemerul în eternitate.

Nu sunt cronicar de teatru, deși mi-ar fi plăcut. Sunt jurnalistă și fiică a doi actori, iar mama încă joacă pe scena Teatrului de Stat din Constanța. Poate de aceea Micul Prinț de la  TNB mi-a vorbit atât de personal. A fost o lecție despre cum arta poate supraviețui timpului și despre cum tehnologia, atunci când e folosită cu grijă, poate aduce arta și mai aproape de tine.

În seara în care Huawei a unit Pura 80 cu Micul Prinț, am simțit că teatrul nu este doar o oglindă a lumii, ci și un pod între inima mea și univers. PS: Brandurile de tehnologie și nu numai ar trebui să facă mai multe astfel de evenimente care te ung pe suflet.