Inteligența artificială nu doar schimbă lumea, ci și o consumă la propriu. Potrivit unui raport recent publicat de UNESCO în colaborare cu University College London (UCL), modelele mari de limbaj (LLM), precum cele din spatele chatboturilor avansate și aplicațiilor generative, au ajuns să consume 1,5% din energia electrică globală. O cifră uriașă, în continuă creștere, pe fondul unei dublări a cerințelor de calcul la fiecare 100 de zile.
Doar în 2024, consumul centrelor de date la nivel global a ajuns la 415 TWh, apropiindu-se vertiginos de consumul total al Franței (449,2 TWh). Din 2017 încoace, acest consum crește anual cu 12%, alimentând preocupările legate de sustenabilitate. Problema nu e doar electricitatea. În mod mai puțin vizibil, dar la fel de grav, AI-ul devorează apă: în special pentru răcirea componentelor electronice și pentru construcția infrastructurii digitale.
UN estimează că, până în 2027, AI-ul ar putea consuma între 4,2 și 6,6 miliarde de metri cubi de apă, mai mult decât întreaga Danemarcă într-un an. Într-o lume care deja se confruntă cu secetă, conflicte pe resurse și crize climatice, aceste cifre nu sunt doar îngrijorătoare – sunt un semnal de alarmă.
Soluții inteligente pentru o inteligență artificială mai „verde”
Din fericire, experții propun măsuri clare și eficiente care ar putea reduce radical impactul AI asupra planetei – fără a compromite performanța. UNESCO și UCL au testat mai multe variante pe modele open-source și au identificat trei direcții principale prin care consumul de energie al AI-ului ar putea fi redus cu până la 90%:
- Folosirea de modele mai mici și specializate: În prezent, modelele mari de inteligență artificială sunt extrem de versatile și generaliste. Însă această versatilitate vine cu un preț. Pentru sarcini simple, ele folosesc mult mai multă energie decât ar fi necesar. Cercetătorii recomandă utilizarea unor modele mai mici, specializate pe o singură funcție, în locul celor universale. Asta ar însemna nu doar eficiență energetică, ci și o mai bună adaptare la nevoile utilizatorilor.
- Reducerea lungimii solicitărilor și răspunsurilor: Un alt aspect aparent banal, dar esențial, este lungimea mesajelor. AI-ul consumă mai multă energie atunci când primește instrucțiuni lungi sau oferă răspunsuri elaborate. Scurtarea prompturilor și a rezultatelor poate reduce consumul cu până la 50%.
- Compresia modelelor prin cuantificare (quantization): Această tehnică presupune reducerea dimensiunii modelelor fără pierderea acurateței. Este una dintre metodele cele mai promițătoare, care poate duce la economii de energie de până la 44%. În esență, AI-ul devine mai „ușor”, mai rapid și mai puțin dependent de infrastructură masivă.
Aceste soluții nu necesită ani de cercetare, ci doar voință politică și cooperare internațională. Dacă ar fi implementate la scară largă, am putea asista la o revoluție a AI-ului sustenabil.
AI-ul și criza globală a resurselor: o problemă urgentă
Consecințele consumului masiv de energie și apă al inteligenței artificiale nu se simt doar în rapoarte și grafice – ci direct în comunități. În Arizona, de exemplu, centrele de date au primit prioritate pe rețeaua electrică, ceea ce a dus la pene de curent în casele nativilor americani. În același timp, centralele pe gaz trebuie extinse, ceea ce crește poluarea și riscurile de sănătate pentru locuitorii din apropiere.
Această realitate ne obligă să ne întrebăm: la ce cost vine revoluția digitală? În timp ce inteligența artificială promite eficiență, inovație și progres, ea poate deveni – în lipsa unor măsuri inteligente – un factor agravant al crizelor ecologice. Practic, dacă nu regândim modul în care dezvoltăm și folosim aceste tehnologii, s-ar putea ca progresul digital să vină pe seama regresului ecologic.
Este esențial ca guvernele, companiile tech și organizațiile internaționale să coopereze pentru a stabili standarde energetice și de sustenabilitate pentru AI. Nu doar pentru a salva planeta, ci pentru a asigura viitorul pe termen lung al propriei industrii AI, care nu poate funcționa pe o planetă epuizată.
Inteligența artificială nu trebuie să fie o amenințare ecologică. Cu un efort colectiv și alegeri tehnologice inspirate, putem transforma AI-ul dintr-un consumator nesățios într-un aliat al sustenabilității. Dar trebuie să acționăm acum, înainte ca „foamea digitală” să ne lase fără resursele esențiale vieții.