La începutul anilor ’90, internetul în România era un fenomen exotic, iar conexiunile dial-up reprezentau o noutate absolută pentru publicul larg. După Revoluție, singurele sisteme de calcul se aflau în universități și în institutele de cercetare, cum ar fi Institutul de Cercetare în Informatică și ITC, la care accesul era strict limitat la câteva sute de specialiști. În aceste condiții, internetul era mai mult un instrument academic decât un mijloc de comunicare de masă.
Începuturile Internetului în România
Primele instituții care au beneficiat de conexiuni la internet au fost Universitatea Politehnica din București și Institutul de Cercetare în Informatică, ambele cu viteze modeste de 64 kbps, furnizate de Viena.
Accesul era restricționat la studenți, profesori și cercetători, iar numărul celor care utilizau efectiv email-ul nu depășea câteva sute. Aceasta a fost prima etapă a introducerii internetului în România, pregătind terenul pentru o expansiune rapidă în anii următori.
În toamna lui 1993 au apărut primele conexiuni dial-up pentru liniile Romtelecom. Viteza de conectare depindea de calitatea liniei telefonice și a modemurilor, iar utilizatorii erau în majoritate pasionați de tehnologie.
Orașele Cluj și Timișoara s-au evidențiat printr-o dezvoltare timpurie a internetului, dar la nivel național existau în 1993 doar aproximativ o mie de persoane cu e-mail.
Sprijinul fundațiilor și programele educaționale
O adevărată revoluție a accesului la internet a venit prin programele susținute de Fundația Soros, condusă la acea vreme de Alin Teodorescu.
Două inițiative majore au avut un impact decisiv: „Computere pentru licee”, coordonat de Radu Jugureanu, și „Internet pentru licee”, coordonat de Nicolai Sandu. Aceste programe au finanțat calculatoare și infrastructură, oferind acces elevilor la internet și pregătind o întreagă generație pentru era digitală.
Aceste programe au avut efecte profunde asupra alfabetizării digitale, permițând unor mii de tineri să descopere internetul, e-mailul și posibilitățile nelimitate ale lumii virtuale. Era începutul unei schimbări culturale majore, care avea să transforme complet modul în care românii interacționau cu informația și tehnologia.
Un internet café de la începutul anilor 2000, când accesul la internet în România era încă precar. (Sursa foto: ClujLife)
Revoluția Internet Cafe-urilor în România
În perioada 1996-2000, internet cafe-urile au reprezentat adevărate „academii” pentru învățarea internetului. În acea vreme, calculatoarele erau scumpe și rare în gospodăriile românilor, iar internetul era departe de a fi omniprezent.
Românii plăteau ora de acces și, în acest mod, internet cafe-urile au devenit locuri de socializare și de descoperire a noilor tehnologii. La un moment dat, Bucureștiul găzduia aproximativ 1.000 de internet cafe-uri, o cifră impresionantă pentru o piață aflată la început de drum.
Oamenii stăteau la coadă pentru a verifica e-mailurile, a naviga pe paginile web și a explora aplicațiile online disponibile. Internet cafe-urile au fost locul în care mulți tineri au învățat să comunice pe mIRC, să folosească forumuri și să descopere primele comunități virtuale.
Cu timpul, însă, internet cafe-urile au început să dispară. Două motive principale au dus la acest declin: accesul tot mai larg la calculatoare personale acasă, cu conexiuni broadband rapide, și explozia internetului mobil, care a permis conectarea permanentă de pe smartphone-uri.
Astăzi, aproape fiecare locuință are un calculator sau un dispozitiv mobil conectat la internet, iar tinerii preferă să navigheze de acasă sau de pe dispozitivele mobile, eliminând necesitatea vizitării cafenelelor digitale.
Vezi și: Istoria ciudată a primului video viral de pe internet: 20 de ani de badday.mpg
Expansiunea dial-up și primele servicii de masă
Anul 1997 a marcat un punct de cotitură, odată cu lansarea primelor servicii de masă pentru acces la internet. Conexiunile dial-up erau disponibile pentru zeci de mii de clienți, iar companiile puteau beneficia de linii permanente închiriate, ceea ce a accelerat digitalizarea mediului de afaceri.
Aceasta a fost perioada în care internetul a început să devină accesibil și pentru publicul larg, nu doar pentru cercetători și studenți.
Pe măsură ce infrastructura s-a dezvoltat, România a ajuns să fie recunoscută pentru vitezele mari de internet și pentru prețurile competitive.
Aceasta s-a datorat atât competiției acerbe între marii operatori, cât și fenomenului rețelelor de cartier care au proliferat în marile orașe. De asemenea, puterea de cumpărare mai redusă a românilor a determinat furnizorii să mențină prețurile la niveluri accesibile.
Jocurile video și educația digitală
Jocurile video au evoluat spectaculos, iar lumea virtuală se apropie tot mai mult de realitate. În plus, acestea pot avea un rol educațional semnificativ.
Radu Jugureanu, unul dintre pionierii internetului educațional în România, subliniază că interfețele apropiate de realitate, cum ar fi hologramele, pot transforma jocul într-un instrument de învățare.
Industria jocurilor poate influența pedagogia, dezvoltarea cognitivă și formarea competențelor practice, integrând ludicul în procesul educațional.
Această abordare a jocurilor educaționale permite elevilor să experimenteze, să testeze și să învețe prin interacțiune directă cu mediul virtual.
În viitor, se preconizează integrarea tot mai mare a realității augmentate și a simulărilor digitale în școli, ceea ce va transforma modul tradițional de predare și va face învățarea mult mai interactivă și captivantă.
Atmosfera din internet café-uri, unde tinerii români petreceau ore în șir, avea ca activități principale mIRC-ul și jocurile video, care îi fascinau și îi țineau lipiți în fața calculatorului. (Imagine ilustrativă din anii 2000, nedatată exact, Best Café din București)
Cartea vs Internetul, eterna bătălie
O altă dezbatere intensă a apărut între tradiționaliștii care susțineau cartea tipărită și noii utilizatori ai internetului. Mulți se întrebau dacă internetul va înlocui complet cărțile.
Specialiștii afirmă că răspunsul este negativ: cartea pe hârtie oferă o experiență de imersie pe care mediul virtual nu o poate reproduce. În plus, internetul rămâne un instrument informativ și nu unul formativ, iar școala trebuie să se concentreze pe formarea și nu doar pe informare.
Dezvoltarea internetului a schimbat însă modul în care informația este accesată. Din decembrie 1990, odată cu publicarea World Wide Web de către Tim Berners-Lee și Robert Cailliau la CERN, oamenii au început să poată accesa informații instantaneu, să le transforme în cunoaștere și să depășească barierele tradiționale.
Internetul a devenit un complement al cărților, nu un substitut, oferind acces rapid la date și resurse educaționale.
Un PC din anii ’90 pe care, cu ajutorul internetului, îl puteai transforma în mult mai mult decât o simplă unealtă de citit text. (Foto: Facebook)
Evoluția și perspectivele viitoare ale Internetului în România
Astăzi, România se numără printre țările cu cele mai rapide conexiuni la internet, iar costurile sunt semnificativ mai mici decât în multe state occidentale. Mobilitatea și aplicațiile pentru dispozitive mobile au transformat complet modul de accesare a internetului, iar tinerii folosesc permanent conexiuni wireless pentru a naviga, comunica și interacționa online.
Experții estimează că tehnologia va continua să evolueze rapid. În următorii ani, se așteaptă o integrare tot mai mare a inteligenței artificiale și a realității virtuale în viața cotidiană, în educație și în activitățile recreative.
Radu Jugureanu face analogia cu science-fiction-ul anilor ’90: ceea ce părea imposibil atunci, precum Siri care răspunde la întrebări în timp ce faci clătite, este deja realitate. În viitor, oamenii vor folosi tehnologii pe care nici nu le pot imagina astăzi, iar lumea digitală va deveni o parte naturală a vieții cotidiene.
De la primele conexiuni dial-up și primele e-mailuri citite la coadă, la internet cafe-uri, mIRC și jocuri video educaționale, istoria internetului în România reflectă o transformare profundă a societății.
De la un instrument rezervat cercetătorilor, internetul a devenit o parte integrantă a vieții cotidiene, transformând educația, comunicarea și modul în care oamenii interacționează.
În noiembrie 2025 se vor împlini 32 de ani de la crearea primei rețele de internet în școli și universități, precum și de la apariția domeniului .ro.
Această evoluție arată cum o tehnologie exotică și inaccesibilă în urmă cu trei decenii a devenit astăzi un pilon al societății moderne, pregătind terenul pentru inovații și transformări viitoare.
România a demonstrat că, prin educație, investiții și pasiune pentru tehnologie, poate ajunge la nivelul celor mai dezvoltate țări în materie de digitalizare și conectivitate.