Jumătate laptop, jumătate inspirație și… zero solfegiu: Oliver McCann, un britanic care își spune „imoliver”, produce piese în stiluri variate – de la indie-pop la electro-soul și country-rap – folosind modele de inteligență artificială. Fără pregătire muzicală clasică, fără instrumente și fără voce antrenată, el a strâns milioane de ascultări și a semnat recent cu Hallwood Media, o casă de discuri independentă cunoscută în industrie. Cazul lui a reaprins discuția despre cât de mult (și cum) va schimba inteligența artificială muzica pe care o ascultăm zilnic, relatează AP News.
Un contract care rescrie regulile și o scenă muzicală în „boom”
Povestea lui McCann a devenit virală după ce un track generat cu ajutorul AI a depășit 3 milioane de stream-uri, suficient cât să atragă atenția unei case de discuri dispuse să parieze pe un creator „născut” în era chatbot-urilor. Fenomenul nu este izolat: instrumente precum Suno și Udio au democratizat producția muzicală, făcând posibil ca oricine are o idee și câteva prompturi bune să treacă, teoretic, de la dormitor la topuri. În același timp, apar tot mai des proiecte „sintetice” care seamănă cu trupe reale – un semn că frontiera dintre experiment și mainstream se subțiază rapid.
Platformele confirmă valul: estimări recente arată că un procent semnificativ din melodiile încărcate zilnic sunt complet generate de AI – zeci de mii de piese pe zi –, chiar dacă aceste track-uri reprezintă încă o felie mică din totalul ascultărilor. Pentru a ține pasul, unele servicii au introdus etichete pentru conținutul generat de AI și măsuri antifraudă, într-un joc de „AI contra AI” menit să stopeze manipularea stream-urilor și plata de redevențe pentru conținut automatizat, scrie Reuters.
Între inovație și litigii: industria își caută echilibrul
Succesul creatorilor alimentați de algoritmi a venit la pachet cu o contrareacție puternică din partea caselor de discuri și a artiștilor consacrați. Trei dintre giganții industriei au deschis procese împotriva generatoarelor de muzică AI, invocând încălcarea drepturilor de autor și folosirea neautorizată a catalogelor pentru antrenarea modelelor. În paralel, au început discuții privind posibile licențieri și reguli clare de compensare atunci când AI-ul este folosit la remixuri sau producții derivate.
Nici societățile de gestiune nu stau pe margine: organizații precum GEMA au inițiat acțiuni în justiție, invocând similitudini izbitoare cu piese celebre. Cazurile ar putea crea precedente importante în Europa privind ce înseamnă „inspirație” versus „derivare” în epoca modelelor generative și ar putea accelera standardizarea etichetării conținutului muzical generat sau asistat de AI.
În imagine, Oliver McCann, ale cărui piese create cu AI aprind disputa privind drepturile de autor și viitorul industriei, între democratizarea creației și temerile de „AI slop”. (Foto: Reddit)
De la „AI slop” la noul normal: ce urmează pentru ascultători
Criticii avertizează că platformele sunt inundate de „AI slop” – piese ieftine, produse la scară, care pot dilua vizibilitatea creațiilor originale și pot confuza publicul. Apelurile la transparență – etichetarea clară a pieselor generate de AI și filtre mai bune – se înmulțesc, inclusiv din zona industriei și a factorilor de decizie. Pe de altă parte, susținătorii compară noile unelte cu sintetizatoarele sau Auto-Tune-ul: tehnologii contestate la început, devenite apoi standarde.
Pentru utilizatori, miza e simplă: dacă instrumentele AI pot scurta drumul de la idee la melodie, atunci bariera de intrare în muzică scade dramatic. Experții spun că impactul asupra „conductei” de producție – de la compoziție la lansare – va fi masiv, iar textele-prompt ar putea deveni, curând, o etapă la fel de firească precum o sesiune de studio. Totul, însă, depinde de felul în care industria va regla drepturile, plățile și transparența – astfel încât inovația să nu calce în picioare autorii pe care s-a construit muzica de până acum.