România pare să fi făcut un pas înainte și doi înapoi în procesul de digitalizare. Exploratorul Radu Păltineanu, primul român care a traversat cele două Americi pe bicicletă, a povestit pe rețelele sociale experiențele sale cu noua carte de identitate electronică, care ar fi trebuit să simplifice interacțiunea cu instituțiile, dar care, în practică, a generat mai multă confuzie și birocrație. De la bănci și biblioteci până la punctele de frontieră, noul buletin s-a dovedit inutil în lipsa infrastructurii necesare pentru a-l citi.
Un buletin „smart”, dar un sistem nepregătit
Noul tip de carte de identitate, lansat oficial de Ministerul Afacerilor Interne, conține pe cip informații extinse despre titular – de la adresa de domiciliu și amprente până la semnătura electronică. Ideea este modernă, în ton cu Uniunea Europeană, însă implementarea lasă de dorit: multe instituții nu au cititoare de carduri, iar altele dețin echipamente care nu funcționează.
„Gândul că, în sfârșit, buletinul de identitate îmi va intra în portofel fără ca vreun colț să mai rămână pe afară m-a convins de îndată să-mi fac noua carte de identitate electronică”, scrie Păltineanu într-o postare ironică. „În naivitatea mea de early adopter, nu m-am gândit o clipă că făcând acest pas voi avea probleme la bibliotecă, la bancă sau chiar la graniță.”
Situațiile prin care a trecut demonstrează că România nu este încă pregătită pentru digitalizarea pe care o promovează intens în campaniile publice. Datele de domiciliu, spre exemplu, nu mai apar tipărite pe card, ci doar stocate digital – ceea ce în teorie crește securitatea, dar în practică creează blocaje atunci când instituțiile nu pot accesa cipul.
Bancă, bibliotecă, frontieră: trei exemple ale absurdului birocratic
Prima problemă a apărut la bancă, unde funcționara de la ghișeu a întors buletinul „pe toate părțile”, încercând să găsească adresa de domiciliu. După ce Păltineanu i-a explicat că informația este salvată pe cip și poate fi citită doar cu un dispozitiv special, femeia a renunțat, spunându-i că îl crede „pe cuvânt”. „Mi-a zis că e de treabă cu mine și m-a lăsat în pace. M-am simțit privilegiat că nu m-a trimis să fac o procură”, glumește exploratorul.
La bibliotecă, povestea s-a repetat. Pentru a-și reînnoi abonamentul, Păltineanu a fost nevoit să scoată cartea veche de identitate, pentru că instituția nu deținea niciun cititor de carduri. „Faptul că mai avusesem un abonament la ei probabil m-a salvat. Altfel, nici vorbă de vreun cititor”, a scris acesta.
Problemele nu s-au oprit aici. La punctul de trecere a frontierei de la Sculeni, grănicerii aveau, teoretic, dispozitivul necesar, însă acesta era stricat. „Când am dat să intru în țară, grănicerul a întors buletinul pe toate părțile și mi-a cerut pașaportul. Noroc că-l aveam. Mi-a spus că cititorul nu merge. Dar măcar există, e totuși un progres!”, a povestit ironic Păltineanu.
Concluzia sa a fost amară: „Țara asta este mult prea balcanică la capitolul digitalizare. Dar râdem, ca să nu plângem.”
Digitalizarea pe hârtie și alternativa Ministerului de Interne
Situația relatată de explorator nu este singulară. O anchetă Digi24 a arătat că numeroase primării și instituții publice nu au cumpărat încă cititoare pentru noile cărți de identitate. În unele cazuri, autoritățile recunosc problema, în altele pur și simplu nu răspund. De pildă, Direcția de Taxe și Impozite Locale a Sectorului 3 a refuzat să folosească noile buletine, motivând că instituția nu dispune de echipamente compatibile.
În fața acestor deficiențe, Ministerul Afacerilor Interne a lansat recent aplicația RoCEI Reader, disponibilă pe App Store și Google Play, prin care se pot accesa informațiile de pe cipul buletinului cu ajutorul unui telefon mobil. Soluția este, însă, doar un pansament temporar: presupune ca fiecare instituție sau angajat să dețină un smartphone compatibil, ceea ce nu rezolvă problema infrastructurii publice.
Introducerea noii cărți de identitate a fost anunțată încă din 2021, dar procesul de implementare s-a împotmolit în achiziții lente, lipsa de instruire și, mai ales, birocrație. România reușește, din nou, să demonstreze că digitalizarea nu înseamnă doar tehnologie, ci și mentalitate – una care, deocamdată, pare să fi rămas în secolul trecut.
Povestea lui Radu Păltineanu ilustrează un paradox tipic pentru administrația românească: avem documente inteligente, dar instituții incapabile să le folosească. În loc să simplifice viața cetățenilor, noul buletin digital a devenit încă o sursă de frustrări. Fără infrastructură, fără instruire și fără o strategie coerentă, digitalizarea riscă să fie doar o formă fără fond, un concept atractiv în prezentările oficiale, dar inutil la ghișeu. România are, așadar, un buletin al viitorului, însă trăiește încă într-o birocrație a trecutului.