Utilizarea telefoanelor mobile în școlile din România a devenit o temă intens dezbătută, pe fondul extinderii accesului la smartphone-uri în rândul elevilor. În ultimii ani, autoritățile din educație au înăsprit regulile privind folosirea dispozitivelor mobile la ore, invocând nevoia de a asigura un mediu propice învățării.
Totodată, incidente recente – de la filmări neautorizate în clase până la cazuri de violență surprinse de camerele telefoanelor – au adus problema în atenția opiniei publice. În acest articol analizăm reglementările oficiale din 2024–2025 referitoare la telefoanele mobile în unitățile de învățământ preuniversitar din România, drepturile și obligațiile elevilor și profesorilor, poziția autorităților școlare, perspectivele elevilor, cadrelor didactice și părinților, precum și consecințele filmărilor ilegale și posibile direcții pentru politici educaționale viitoare.
Reglementări oficiale actuale privind telefoanele mobile în școli
Începând cu anul școlar 2024–2025, în România se aplică noi prevederi legale stricte privind utilizarea telefoanelor mobile de către elevi. Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 , adoptată ca parte a pachetului „România Educată”, statuează explicit interdicția folosirii telefonului mobil în timpul orelor. Articolul 106 alin. (4) din această lege prevede că elevilor din grădiniță, ciclul primar și gimnazial le este interzis să utilizeze telefoane mobile în timpul cursurilor , inclusiv la activități educative desfășurate în afara școlii, cu excepția utilizării în scop educativ sau în spații autorizate de regulamentul intern al școlii. Pentru licee, legislația oferă autonomie: unitățile de învățământ liceal pot interzice, prin regulament intern, folosirea telefoanelor mobile în incinta școlii pe toată durata programului sau doar în anumite zone. O excepție este prevăzută pentru elevii cu cerințe educaționale speciale (CES), care pot folosi dispozitive asistive autorizate, nefiind vizați de aceste restricții.
Reglementările subsecvente legii au fost actualizate în 2024 pentru a detalia modul de implementare. Statutul Elevului din 2024 (aprobat prin Ordinul Ministrului Educației nr. 5707/2024) și Regulamentul de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar (ROFUIP) aplicabil din anul școlar 2024-2025 întăresc interdicțiile. Potrivit noului ROFUIP, elevii au obligația „de a nu utiliza telefoanele mobile sau orice alte echipamente de comunicații electronice în timpul orelor de curs”, cu excepția situațiilor în care utilizarea este solicitată de cadrul didactic în scop educativ.
De asemenea, Statutul Elevului prevede că elevilor le este interzis să folosească telefonul atât la ore, cât și în timpul examenelor, olimpiadelor sau concursurilor școlare. Documentul introduce și o măsură organizatorică: „Pe tot parcursul programului școlar, telefoanele mobile ale elevilor sunt depuse într-un spațiu sigur, special amenajat în fiecare sală de clasă”, la care au acces doar dirigintele, directorul sau profesorul de serviciu. Nerespectarea acestor prevederi permite personalului școlii să preia telefonul elevului și să îl predea părinților sau elevului la finalul programului zilnic, conform regulamentului intern.
În practică, noile reguli înseamnă că elevii nu mai pot folosi telefoanele mobile deloc pe durata orelor și, în general, pe parcursul timpului petrecut la școală , decât dacă un profesor le solicită expres acest lucru în procesul educativ. Ministerul Educației a subliniat că această interdicție nu echivalează neapărat cu o „interzicere totală” a telefoanelor în școală , întrucât elevii pot deține dispozitivele, însă utilizarea lor trebuie strict controlată. “Nu susțin interzicerea totală a acestora în școală, însă […] trebuie să asigurăm un control riguros în privința utilizării acestora în sălile de curs, pentru a evita interferența perturbatoare cu actul educațional”, declara în februarie 2025 ministrul educației, Daniel David. Obiectivul declarat al autorităților este protejarea procesului de învățare de factorii de distragere, menținând totodată posibilitatea folosirii mijloacelor digitale ca resursă didactică atunci când este cazul.
Implementarea acestor reglementări a fost accelerată în toamna lui 2024, când Ministerul Educației a cerut inspectoratelor școlare și directorilor să verifice și să întărească regulile interne privind telefoanele. Un anunț al secretarului de stat Florian Lixandru, din septembrie 2024, a clarificat că începând cu 23 septembrie 2024, folosirea telefoanelor mobile este interzisă din momentul intrării elevilor în școală și până la terminarea programului. Singura excepție o constituie orele în care profesorul permite utilizarea telefonului ca instrument didactic. În plus, conducerea fiecărei unități are obligația de a asigura un spațiu dedicat depozitării telefoanelor, iar dacă un elev este prins folosind telefonul în timpul programului școlar, cadrul didactic are dreptul să rețină aparatul până la sfârșitul zilei. Lixandru a subliniat și noutatea față de regulamentul anterior: elevii nu mai au voie să-și folosească telefoanele nici măcar în pauze , așa cum puteau în trecut, ceea ce marchează o abordare mult mai strictă acum. Astfel, în prezent, telefoanele mobile sunt strict interzise pe durata orelor , iar în multe școli și pe durata pauzelor, elevii predându-și dispozitivele la începutul programului și recuperându-le la plecare.
Cazuri recente implicând telefoane mobile în școală
Noile reguli au apărut pe fondul unor incidente tot mai numeroase în care telefoanele au jucat un rol perturbator în mediul școlar. O serie de cazuri reale din 2024 și 2025 ilustrează problema: atât elevii, cât și profesorii au fost implicați în evenimente unde filmările neautorizate sau folosirea improprie a telefoanelor au generat consecințe nedorite.
Un exemplu elocvent este incidentul de la Școala Gimnazială Desești (județul Maramureș) din februarie 2024. Mai mulți elevi de clasa a VII-a s-au filmat în sala de clasă în timp ce aruncau cu scaune, înjurau și mimau acte de violență , profitând de absența supravegherii adecvate. Videoclipul, realizat chiar de către elevi, a ajuns public în luna martie și a stârnit indignare în comunitate. Conducerea școlii a recunoscut că există probleme de disciplină greu de gestionat doar la nivelul școlii, iar Inspectoratul Școlar Județean Maramureș a criticat lipsa de supraveghere: „Dacă acolo exista supraveghere, copiii nu ar fi făcut acele gesturi. Este impardonabil să nu îi putem supraveghea”, a declarat inspectorul general Mihai Pop. Cazul a declanșat atât o anchetă internă în școală, cât și o investigație a poliției, care a deschis dosar penal pentru distrugere și tulburarea ordinii publice. Astfel, un act de teribilism filmat cu telefonul s-a soldat cu consecințe serioase pentru elevii implicați, demonstrând necesitatea aplicării stricte a regulamentelor.
Un alt tip de incident, care a făcut înconjurul presei, implică filmarea pe ascuns a cadrelor didactice , ceea ce a dus fie la sancționarea profesorilor surprinși în ipostaze controversate, fie la dezbateri despre dreptul la imagine. În județul Timiș, la Școala Gimnazială din Tomnatic, a avut loc în 2025 un episod violent între o profesoară și o elevă, care a fost filmat integral de un coleg de clasă. Conflictul a pornit după ce eleva a intrat cu trotinetă în sala de curs, a refuzat să o scoată și a jignit cadrul didactic; profesoara (care era și diriginta clasei) și-a pierdut cumpătul și i-a aplicat elevei o palmă. Înregistrarea video realizată cu telefonul a ajuns rapid la presa locală și la poliție, devenind probă într-un dosar penal pentru lovire și purtare abuzivă întocmit pe numele profesoarei. Inspectoratul Școlar Timiș a confirmat incidentul și a demarat propria anchetă, subliniind că vor colabora cu autoritățile pentru clarificarea situației. Acest caz arată că, pe de o parte, telefonul mobil poate scoate la lumină abuzuri reale comise în clasă , dar, pe de altă parte, ridică problema încălcării normelor de către elevii care înregistrează fără acord.
Nu sunt incidente izolate. Dimpotrivă, autoritățile observă un trend ascendent al filmărilor neautorizate în școli , care apoi ajung pe internet. „Elevii sunt distrași de telefoane și numărul înregistrărilor video din școli, cu elevi și profesori filmați în diverse ipostaze și expuși fără voia lor în spațiul public, e din ce în ce mai mare”, nota HotNews, citând declarațiile oficiale din Ministerul Educației. De la videoclipuri cu elevi agresând colegi sau profesori, până la profesori filmați în timp ce mustrează elevii, aceste situații au generat anchete disciplinare și penale. Spre exemplu, la o școală din Timișoara, o altercație fizică dintre o profesoară și o elevă – ambele lovindu-se reciproc – a fost de asemenea filmată de un elev și distribuită online, conducând la intervenția poliției și a Inspectoratului. Astfel de cazuri subliniază gravitatea fenomenului și justifică măsurile stricte de restricționare a telefoanelor: fără un control mai bun, smartphone-urile pot deveni instrumente de bullying, de încălcare a intimității sau de incitare la comportamente violente.
Drepturile și obligațiile elevilor și cadrelor didactice privind folosirea telefoanelor
Regimul juridic actual încearcă să echilibreze dreptul elevilor de a avea acces la tehnologie cu dreptul la un mediu educațional neperturbat și dreptul la viață privată al tuturor celor din școală. Elevii și profesorii au, așadar, atât obligații, cât și drepturi clar definite în legătură cu utilizarea telefoanelor mobile în incinta școlii.
Obligațiile elevilor rezultă direct din actele normative recente. Conform Statutului Elevului și ROFUIP în vigoare, elevii nu au voie să își folosească telefoanele în timpul orelor de curs (decât dacă profesorul le cere pentru activități didactice) și nici în timpul examenelor sau altor evaluări. Pentru încălcarea acestor reguli, elevii pot fi sancționați disciplinar. Legea educației prevede o gamă de sancțiuni escalatorii – de la observație individuală și mustrare scrisă, până la scăderea notei la purtare, suspendare sau chiar exmatriculare în cazuri grave.
De altfel, ministrul Ligia Deca a confirmat că noile reglementări permit școlilor să aplice sancțiuni severe pentru nerespectarea interdicției privind telefoanele, mergând „de la avertisment verbal sau scris până la […] exmatriculare”, în funcție de gravitatea abaterii și prevederile regulamentului intern. O sancțiune imediată, aplicată adesea, este confiscarea temporară a telefonului – permisă acum de reguli. Profesorii au dreptul să rețină telefonul elevului surprins că îl folosește nepermis și să îl predea conducerii școlii, urmând ca aparatul să fie returnat la finalul zilei către părinte sau elev (dacă este major). Această procedură are rol disuasiv, de a descuraja folosirea în continuare a dispozitivului pe parcursul programului.
Pe lângă obligații, elevii au și anumite drepturi legate de posedarea telefoanelor , chiar dacă utilizarea lor e restrânsă la școală. În primul rând, deși li se cere să le depună într-un spațiu special amenajat, telefoanele rămân bunuri personale, iar școala are responsabilitatea de a le păstra în siguranță și de a le restitui la timp. Elevii și părinții au dreptul să fie informați despre regulile de depozitare a dispozitivelor, tocmai pentru a exista transparență și garanția că bunurile nu vor fi accesate abuziv sau deteriorate. În acest sens, Consiliul Național al Elevilor a solicitat introducerea unei proceduri clare de preluare și returnare a telefoanelor prin regulamentele școlilor, „pentru a preveni abuzurile de putere și a asigura o gestionare transparentă a echipamentelor”. Practic, elevii au dreptul să le fie respectată proprietatea asupra telefonului și confidențialitatea conținutului său pe durata cât acesta este reținut – niciun profesor sau alt elev neavând voie să acceseze datele din dispozitiv fără acord.
Cadrele didactice au, la rândul lor, drepturi și obligații specifice. Profesorii sunt împuterniciți prin lege să asigure respectarea interdicției de a folosi telefoane la ore. Ei pot decide, în interes educațional, când o activitate de la clasă justifică utilizarea controlată a smartphone-urilor (de exemplu, pentru un exercițiu online sau un proiect), dar și să intervină când un elev folosește nepermis telefonul, confiscându-l temporar. Totodată, profesorii au obligația de a aplica aceste măsuri în mod echitabil și conform regulamentelor: reținerea telefonului trebuie consemnată, iar dispozitivul predat în custodia directorului, nu păstrat discreționar. Un drept esențial al cadrelor didactice este acela la imagine și demnitate profesională.
Legea protejează activitatea didactică de înregistrări neautorizate: orele de curs nu pot fi înregistrate audio sau video fără acordul profesorului , nici față în față, nici online. Această prevedere, existentă și în vechea Lege a educației nr. 1/2011 (art. 272) și menținută în legea actuală, are scopul de a-i proteja atât pe profesori, cât și pe elevi, de filmări care i-ar putea expune în mod defăimător pe internet. Juriștii explică: „Scopul acestei interdicții este să se protejeze demnitatea profesorului și a elevilor, datele lor personale (chipul și numele) […] Or, legea e făcută să fie respectată”. Așadar, profesorii au dreptul să refuze să fie filmați sau fotografiați în timp ce predau , iar dacă cineva totuși realizează o înregistrare fără consimțământ, difuzarea acesteia reprezintă o încălcare a legislației.
Referitor la datele personale și GDPR , elevii și profesorii sunt protejați de regulile generale privind viața privată. Imaginile și vocile lor sunt considerate date cu caracter personal , iar prelucrarea acestor date (de exemplu, filmarea și postarea online) necesită consimțământ sau alt temei legal, altminteri poate atrage răspundere juridică. În context școlar, filmatul fără acord al persoanelor poate fi interpretat ca o încălcare a dreptului la viață privată sau a regulamentului GDPR, mai ales dacă materialul ajunge în spațiul public.
Deși reglementările GDPR se aplică în principal operatorilor (instituții, companii) și nu sancționează direct minori în context personal, un elev sau părinte care distribuie imagini cu profesori sau colegi fără permisiune ar putea fi pasibil de consecințe civile (precum daune morale pentru atingerea adusă demnității) sau disciplinare. În plus, dacă școala folosește sisteme de supraveghere video pentru siguranță, legea prevede condiții stricte: camerele nu se instalează în clase dacă majoritatea părinților elevilor respectivi se opune în scris, iar înregistrările video din școli nu pot fi făcute publice sau utilizate în alte scopuri decât cel pentru care au fost colectate. Astfel, există un cadru legal care încearcă să prevină atât abuzul de tehnologie , cât și abuzul împotriva intimității , impunând responsabilități tuturor actorilor din școală.
Perspectivele elevilor, profesorilor și părinților asupra interdicției telefoanelor
Măsurile de restricționare a telefoanelor în școală au generat reacții amestecate din partea comunității educaționale – elevi, profesori și părinți deopotrivă. Fiecare grup aduce argumente specifice, oscilația fiind între necesitatea disciplinării și preocuparea pentru libertatea și nevoile practice ale elevilor.
Elevii , prin reprezentanții lor, au avut poziții nuanțate. Consiliul Național al Elevilor a acceptat în principiu rațiunea interdicției, recunoscând că telefoanele pot distrage atenția la ore, însă s-a concentrat pe modul de implementare. Tinerii au cerut ca regulile să fie aplicate corect, pentru a nu crea abuzuri sau poveri inutile. De exemplu, CNE a subliniat nevoia unei proceduri transparente de colectare a telefoanelor, astfel încât elevii să aibă încredere că dispozitivele lor sunt în siguranță și nu sunt folosite în lipsa lor. Unii elevi au exprimat și îngrijorări legate de anxietatea de a fi separați de telefon – studii citate de OECD arată că aproape jumătate dintre elevii de 15 ani se simt neliniștiți când nu au telefonul la îndemână.
Prin urmare, elevii susțin necesitatea unor pauze digitale echilibrate , dar și a posibilității de a avea acces la telefon în situații de urgență. Un lider al Consiliului Elevilor București remarca faptul că măsurile foarte dure pot părea excesive: elevii „se chinuie și încearcă să învețe strict pentru burse. Nici exmatricularea, nici suspendarea de la ore nu mi se par benefice” – referindu-se la sancțiunile noi introduse. Alți colegi de-ai săi spun că accentul n-ar trebui pus doar pe pedepse, ci pe educație digitală : „Să nu îndreptăm doar pe măsurile coercitive”, spunea un elev, sugerând că mai eficient e ca elevii să fie învățați de ce să nu folosească telefonul abuziv, nu doar amenințați cu pedepse.
Profesorii , în mare parte, susțin interdicția telefoanelor în timpul cursurilor, considerând-o un instrument necesar pentru a recâștiga atenția elevilor. Mulți dascăli au relatat experiențe în care prezența smartphone-urilor la clasă le submina autoritatea și eficiența predării – elevii fiind tentați să butoneze sub bancă sau să navigheze pe internet în loc să asculte. Înainte chiar de apariția legii, unele școli și cadre didactice au luat inițiativa. Un exemplu este Colegiul Național „I. L. Caragiale” din București, unde directoarea Andreia Bodea a implementat încă de acum câțiva ani regula ca elevii să își lase telefoanele într-o casetă metalică încuiată pe durata cursurilor. Decizia a fost luată la solicitarea profesorilor de examene, care observau că pregătirea elevilor era afectată de atenția distribuită spre ecrane, și a fost agreată de majoritatea părinților la ședința dedicată.
„Acolo unde s-a vrut, s-a putut”, comentează un reprezentant al părinților despre astfel de inițiative, arătând că profesorii și părinții pot colabora pentru a limita voluntar utilizarea telefoanelor în beneficiul educației. Totuși, profesorii ridică și ei unele semne de întrebare privind implementarea practică a noilor reguli. Un aspect este povara administrativă: Dan Țâța, profesor și președinte al Asociației Părinților din Sectorul 2 (dar și cadru didactic), opina că mulți profesori „vor evita să confiște telefoanele […] E complicat să faci asta pentru că ar trebui întocmit un proces-verbal de primire-predare”. Profesorii se tem să nu devină paznici de telefoane în detrimentul predării efective, mai ales dacă trebuie să ducă personal zeci de aparate la directori și apoi să le recupereze. De asemenea, există îngrijorarea că tensiunile cu elevii ar putea crește – de exemplu, ce se întâmplă dacă un elev refuză să-și predea telefonul? Cadrele didactice cer sprijin clar din partea conducerilor școlilor pentru astfel de situații, eventual cu prevederea unor sancțiuni graduale (avertisment, mustrare, notă scăzută la purtare) care să susțină autoritatea profesorului în a impune regula.
Părinții au perspective variate, reflectând atât dorința de disciplină, cât și grija pentru siguranța copiilor lor. Numeroși părinți au salutat măsura interzicerii telefoanelor la ore, considerând că școala trebuie să fie un spațiu dedicat învățării, liber de distrageri. Ei își doresc ca elevii să se concentreze la lecții și văd în telefon un factor major de scădere a randamentului. Pe de altă parte, unii părinți și-au exprimat scepticismul că regulile vor fi aplicate strict. Spre exemplu, există părinți care cred că „profesorii nu vor confisca telefoanele elevilor” în mod real, fie din comoditate, fie din teama de conflict cu elevii sau părinții lor.
De asemenea, pentru părinți este important ca în caz de urgență să poată contacta copilul – preocupare mai ales în zonele unde distanța față de școală e mare sau infrastructura de comunicații a școlii e deficitară. Din acest motiv, unii susțin formula mai flexibilă propusă de ministra Ligia Deca, care lăsa la latitudinea fiecărei școli cât de strictă să fie regula (fie doar interdicție în ore și depozitare în clasă, fie interdicție totală și colectare la intrarea în școală). O altă preocupare a părinților este legată de siguranța telefoanelor confiscate – au existat întrebări despre cine răspunde dacă un telefon predat se strică sau dispare. Aici, solicitarea elevilor de proceduri clare este susținută și de părinți, care vor garanții că bunurile copiilor sunt protejate. Per ansamblu, părinții tind să sprijine măsura dacă văd că este justificată educațional și aplicată corect , fără abuzuri.
Organizații de părinți, precum federațiile de asociații de părinți, au cerut ca odată cu interdicția să se investească și în educația parentală și digitală , astfel încât copiii să înțeleagă de ce li se cere să lase telefonul deoparte și să nu perceapă regula ca pe o pedeapsă arbitrară. Un punct de vedere echilibrat l-a exprimat Iuliana Constantinescu, reprezentanta unei asociații de părinți, care a subliniat că disciplina nu se obține doar prin sancțiuni : dacă elevul dovedește în timp că și-a corectat comportamentul, ar trebui șansa ridicării sancțiunii, accentul trebuind pus pe educarea responsabilității, nu doar pe coerciție.
Consecințele filmărilor ilegale și direcții pentru viitoarele politici educaționale
Utilizarea neregulamentară a telefoanelor mobile în școală – în special filmarea ilegală a cadrelor didactice sau a elevilor – poate atrage consecințe serioase pe multiple planuri: juridic, disciplinar și educațional. Regimul actual încearcă să prevină aceste situații, dar atunci când ele totuși se petrec, efectele pot fi de lungă durată, evidențiind și necesitatea unor politici viitoare mai adaptate erei digitale.
Din punct de vedere juridic , filmarea fără consimțământ a unei persoane într-un context educațional închis (sala de clasă) poate încălca legislația privind protecția datelor cu caracter personal și dreptul la viață privată. Imaginea și vocea unei persoane sunt date personale protejate de Regulamentul UE 2016/679 (GDPR) și de Legea nr. 190/2018 în România. Astfel, distribuirea pe internet a unui video cu un profesor sau cu elevi filmați fără acordul lor ar putea constitui o prelucrare ilegală de date personale. În practică, autoritățile pot fi sesizate – de exemplu, un profesor afectat poate depune o plângere la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal sau poate acționa în justiție pentru repararea prejudiciului de imagine. Deși elevii minori nu sunt amendați direct pe baza GDPR, părinții acestora ar putea răspunde civil pentru faptele copiilor lor, dacă se demonstrează un prejudiciu.
Pe lângă aspectul datelor personale, există și prevederi penale care ar putea fi incidente în cazuri extreme: de pildă, dacă filmarea surprinde imagini din viața privată a cuiva în mod ilegal, s-ar putea invoca infracțiunea de violarea vieții private (art. 226 Cod Penal). Totuși, delimitarea între spațiul privat și cel public/educațional e delicată – o sală de clasă nu este un spațiu public, dar nici strict privat, ceea ce complică aplicarea legii penale. Cert este că legea educației interzice filmarea orelor fără acord , deci filmările ilicite încalcă în primul rând disciplina școlară și normele speciale din educație. Interesant, în unele situații, chiar dacă filmarea e obținută ilegal, conținutul ei poate fi folosit ca probă pentru a sancționa o abatere mai gravă. Spre exemplu, în cazul profesoarei din Timiș care a lovit eleva, filmarea realizată de elev a dus la tragerea la răspundere a profesoarei. Asta însă nu legitimează comportamentul celui care a filmat – elevul respectiv ar putea fi și el sancționat la nivel școlar pentru încălcarea interdicției de a înregistra, chiar dacă intenția a fost de a denunța un abuz.
Consecințele disciplinare în mediul școlar pentru astfel de fapte pot include scăderea notei la purtare, mustrări scrise sau chiar propuneri de transfer disciplinar. Regulamentele școlare, în lumina noilor legi, pot prevedea explicit sancțiuni pentru elevii care „înregistrează activitatea didactică și multiplică sau difuzează înregistrările”, încălcând prevederile legale. Conform Legii 198/2023, multiplicarea sau diseminarea oricărei înregistrări audio-video a activității didactice este permisă numai cu respectarea condițiilor legale , altfel fiind interzisă. Așadar, un elev care filmează ora și urcă filmul pe internet se expune la sancțiuni interne: consiliul profesoral sau de administrație al școlii poate decide măsuri disciplinare pe baza gravității consecințelor (de exemplu, dacă a adus prejudicii de imagine școlii sau a cauzat suferință unei persoane filmate).
De asemenea, dacă alte reguli școlare sunt încălcate concomitent – cum ar fi cele privind bullying-ul sau comportamentul violent – pedepsele pot fi cumulate. Să ne imaginăm cazul unui grup de elevi care agresează fizic un coleg, filmează incidentul și îl postează online: aceștia ar încălca atât interdicția de a filma, cât și pe cea de a comite acte de violență ori intimidare. Consecințele disciplinare ar fi severe (posibil chiar expulzarea temporară sau mutarea la altă școală , în funcție de gravitate), iar consecințele educative ar fi de durată – elevii implicați ar avea antecedente disciplinare care le pot afecta parcursul școlar ulterior.
Impactul educațional și social al filmărilor ilegale în școli nu trebuie subestimat. Înregistrările clandestine erodează relația de încredere dintre elevi și profesori. Profesorii pot deveni reticenți sau tensionați la clasă de teama că orice gest sau vorbă le poate fi filmată și scoasă din context online, expunându-i oprobriului public. Acest fenomen poate duce la scăderea calității predării , profesorii adoptând o atitudine defensivă, evitând să abordeze subiecte sensibile sau să interacționeze liber cu elevii. Pe de altă parte, elevii filmați fără voia lor – poate într-un moment stânjenitor, cum ar fi când răspund greșit la o întrebare sau sunt certați pentru o abatere – pot suferi traume emoționale dacă imaginile devin virale.
Asociația VeDem Just sublinia că astfel de filmări pot supune atât profesorii, cât și minorii, ironiilor și batjocurii publicului online , afectându-le demnitatea și încrederea de sine. De aceea, scopul legii de a interzice filmarea neautorizată este tocmai „protejarea demnității profesorului și elevilor”, pentru a evita ca greșelile inerente procesului de învățare să devină prilej de umilință pe internet. Consecințele educaționale pot include și o tensionare a climatului școlar: când elevii se transformă în „paparazzi” pentru propriii profesori sau colegi, accentul se mută de la colaborare spre vânătoare de greșeli. Pe termen lung, există riscul ca autoritatea profesorilor să fie subminată de teama continuă de a nu fi înregistrați pe ascuns.
Având în vedere aceste aspecte, viitoarele politici educaționale ar trebui să vizeze un echilibru între disciplina necesară și adaptarea la era digitală. Câteva direcții posibile de recomandare sunt:
- Dezvoltarea educației digitale și a responsabilității online : Elevii trebuie învățați, încă de la gimnaziu, despre importanța respectării vieții private a altora și despre consecințele juridice și morale ale distribuirii de imagini fără acord. Un program de educație civică digitală, realizat în parteneriat cu specialiști în drept și IT, ar putea conștientiza elevii că „legea e făcută să fie respectată” și că gesturi aparent inofensive (o filmare virală) pot avea urmări grave. Cultura responsabilității ar diminua nevoia de sancțiuni punitive, elevii înțelegând singuri de ce anumite acțiuni nu sunt permise.
- Clarificarea procedurilor de gestionare a telefoanelor în școli : Așa cum a solicitat Consiliul Elevilor, fiecare școală ar trebui să aibă un protocol scris pentru colectarea, depozitarea și returnarea telefoanelor mobile. Acest protocol ar putea fi afișat și comunicat părinților la început de an, asigurând transparență. De exemplu, desemnarea unor locuri sigure (casete individuale, dulapuri încuiate) și a unei persoane responsabile (profesor de serviciu sau administrator) pentru custodia telefoanelor ar preveni atât pierderea aparatelor, cât și suspiciunile de utilizare abuzivă. O gestionare riguroasă și transparentă va crește încrederea elevilor și părinților în respectarea regulilor.
- Implicarea elevilor în elaborarea regulilor interne : Politicile eficiente sunt cele asumate de beneficiari. Școlile ar putea consulta consiliile elevilor atunci când își actualizează regulamentul privind telefoanele, găsind împreună soluții pragmatice. De pildă, dacă total interzise în pauze, elevii ar putea propune existența „zonelor de telefon” supravegheate în curtea școlii, unde să aibă, eventual, 5 minute acces la telefon pentru a verifica eventuale mesaje urgente de la părinți. Aceste concesii controlate pot reduce din percepția elevilor că li se ia un drept, dându-le impresia de cooperare, nu doar de constrângere.
- Formarea profesorilor pentru a gestiona situațiile legate de dispozitive : Cadrele didactice ar beneficia de instruire specifică despre cum să reacționeze atunci când un elev refuză să își depună telefonul sau când observă că este filmat clandestin. Exersarea acestor scenarii în cadrul programelor de formare continuă i-ar pregăti pe profesori să acționeze ferm, dar și calm și legal. Totodată, este important ca profesorii să știe cum să folosească tehnologia în favoarea educației – dacă ei integrează creativ telefoanele în anumite lecții (quiz-uri online, aplicații educative), elevii nu vor mai percepe smartphone-ul doar ca pe un element de divertisment interzis, ci ca pe un instrument ocazional de învățare, pierzând din aura de „fruct oprit”.
- Monitorizarea și evaluarea impactului noilor reguli : Ministerul Educației și inspectoratele ar trebui să evalueze periodic efectele interdicției telefoanelor asupra disciplinei și performanțelor școlare. Acest lucru se poate face prin sondaje în rândul profesorilor (dacă au observat îmbunătățiri la clasă), al elevilor (dacă se concentrează mai bine) și al părinților (dacă susțin în continuare măsura). De asemenea, analiza datelor privind incidentele (au scăzut cazurile de violență/bullying filmat? s-au diminuat reclamațiile legate de telefoane?) va arăta dacă politica dă roade. Dacă nu, se pot aduce ajustări informate. Experiența altor țări este relevantă: în Franța și Finlanda, de exemplu, se desfășoară studii pilot privind „pauzele digitale” sau interdicții extinse, ale căror rezultate pot ghida și deciziile din România.
- Reafirmarea parteneriatului cu părinții : Este esențial ca părinții să fie parte a soluției, nu percepuți ca simpli „destinatari” ai amenzilor sau obligațiilor (așa cum noile prevederi sancționează neimplicarea părinților cu amenzi între 1.000 și 5.000 lei, dacă nu sprijină școala în respectarea regulilor ). Școlile pot organiza întâlniri și ateliere cu părinții pentru a explica beneficiile limitării timpului pe ecran și pentru a oferi alternative – de exemplu, încurajarea elevilor spre activități de socializare directă în pauze, sport, lectură. Un părinte informat și convins va sprijini mult mai eficient efortul școlii, asigurând continuitatea regulilor și acasă (cum ar fi controlul timpului petrecut de copil pe telefon în afara orelor).
În concluzie, problema telefoanelor mobile în școlile din România în 2025 este abordată prin reguli stricte, menite să protejeze actul educațional și drepturile persoanelor , însă succesul acestor măsuri depinde de colaborarea tuturor celor implicați. Reglementările oficiale interzic clar utilizarea telefoanelor în timpul orelor – și chiar pe tot parcursul programului școlar, în cele mai multe cazuri – oferind totodată un cadru legal pentru sancționarea abaterilor și pentru protejarea vieții private (prin interdicția înregistrărilor neautorizate).
Cazurile recente au demonstrat atât pericolele lăsării telefoanelor la liber (violențe filmate, profesori hărțuiți online), cât și rolul lor dual, de instrument de probă în descoperirea unor abateri. Drepturile copiilor și ale profesorilor trebuie respectate reciproc : elevii au dreptul la un mediu sigur, fără bullying digital, iar profesorii au dreptul la demnitate și la a preda fără a fi transformați în subiecți de videoclip viral. Soluțiile de viitor se conturează în direcția educării tinerilor în spiritul responsabilității, alături de aplicarea consecventă a regulilor existente. Doar astfel școala va reuși să beneficieze de avantajele tehnologiei – integrând-o acolo unde aduce valoare – fără a-i suferi efectele nocive. Un elev disciplinat digital astăzi va deveni, în timp, un adult care folosește echilibrat tehnologia, iar acesta este scopul ultim al oricărei politici în domeniu.