Modernizarea dronelor rusești de atac a intrat într-o fază vizibilă: comunicații la bord capabile să formeze rețele dinamice și camere frontale care oferă „ochi” pe ultimii metri ai traiectoriei. Din analize tehnice făcute pe resturi recuperate în Ucraina și din observații publice ale specialiștilor rezultă că aceste dotări nu mai sunt improvizații izolate, ci tind să devină configurații folosite pe scară mai largă.
Contextul regional arată și cum incidentul unei treceri de drone peste spațiul aerian polonez poate genera consecințe diplomatice rapide, în timp ce pe front apar tot mai multe indicii ale unei schimbări tactice: roiuri reziliente la bruiaj, capabile să-și mențină fluxul de date și să execute corecții vizuale chiar înainte de impact. Pe scurt, costul mic este „împins” de conectivitate și senzori simpli, dar eficienți, notează Tagesspiegel.
Ce aduc în plus modemurile „mesh” pe geran-2
Modemurile capabile să creeze rețele „mesh” transformă roiul într-o infrastructură de comunicații în mișcare. Fiecare dronă poate funcționa ca un releu pentru celelalte, astfel încât legătura de date se propagă pe distanțe mai mari și rămâne operațională chiar dacă unele aparate sunt doborâte sau suferă interferențe. Practic, comanda și telemetria nu depind de o singură verigă radio, ci de întregul grup.
Pe teren, efectul este dublu. În primul rând, operatorii pot primi sau trimite informații esențiale în fazele critice ale zborului, inclusiv când navigația prin satelit e perturbată. În al doilea rând, rețeaua „mesh” facilitează coordonarea atacurilor în roi: convergență pe aceeași țintă, diversificarea axelor de intrare sau saturarea apărării antiaeriene prin volum și sincronizare.
Rapoartele arată că Geran-2 este echipat cu modemuri „mesh” și camere frontale. (Foto: Defense Express)
Camere frontale și corecții pe ultimii metri
La acestea se adaugă camere montate în vârful fuselajului. Nu vorbim despre senzori de top, ci despre echipamente robuste, apropiate ca natură de camerele de supraveghere, suficient de „curate” pentru a oferi o vedere înainte („forward view”). Rolul lor este să furnizeze câteva secunde de conștientizare vizuală atunci când contează cel mai mult: în apropierea țintei.
Această „vedere de pe bot” permite corecții de țintă în ultimul moment, inclusiv împotriva țintelor în mișcare sau în medii cu bruiaj intens. În practica recentă au fost observate și antene la capetele aripilor, compatibile cu ideea unui pachet de comunicații extins; în unele cazuri, modulul radio sau camera nu au mai putut fi recuperate de la locul căderii, fiind arse ori separate la impact. Indiciile converg spre un hibrid între drona kamikaze clasică și o platformă cu capabilități de pilotaj asistat pe final, scrie Defense Express.
Din shahed la geran: generații, dimensiuni și indicii din 2025
Linia rusească cunoscută sub numele Geran provine din adaptări ale familiilor Shahed. Geran-1 corespunde dronelor de tip Shahed-131, cu anvergura de aproximativ 2,2 metri și lungimea de circa 2,6 metri, folosite ca vectori mai compacți. Geran-2 derivă din Shahed-136, platformă simplă, ieftină și relativ ușor de produs, folosită în număr mare pentru atacuri în roi.
În 2025 au apărut indicii despre o variantă mai rapidă, neoficial numită Geran-3 și asociată cu versiuni propulsate reactiv. Fragmente recuperate au inclus elemente identificabile, precum un număr de serie de tip „U-36”, iar în atacuri recente au fost semnalate cel puțin opt aparate de acest tip. Toate acestea se suprapun cu observații repetate ale unor drone dotate cu modemuri „mesh” și camere frontale, sugerând că integrarea acestor componente devine tot mai frecventă.
O tactică nouă pentru drone ieftine: reziliență, volum, precizie suficientă
Împreună, modemurile „mesh” și camerele frontale conturează o tactică orientată pe trei piloni: reziliență la bruiaj, volum de foc și precizie suficientă la cost scăzut. Rețeaua aeriană păstrează controlul și schimbul de date pe trasee sinuoase, în timp ce „ochiul” din bot ajustează lovitura când apărarea mai are foarte puțin timp să reacționeze. În locul unor senzori sofisticați, dar scumpi, se mizează pe piese robuste, accesibile și ușor de înlocuit.
Pentru vecinătatea europeană, implicația e clară: nu mai este suficientă doar interceptarea clasică, cu interceptoare scumpe lansate împotriva unor platforme ieftine. E nevoie de apărare stratificată antidrone, de bruiaj adaptiv și de producție rapidă de contramăsuri cu costuri comparabile cu ținta. Atât timp cât roiurile pot „vorbi” între ele și pot „vedea” ținta pe ultimii metri, avantajul costului se transformă într-o problemă strategică pentru orice sistem de apărare care rămâne greoi și scump.
Cât de scump e „ieftinul” din aer
În timp ce o dronă de tip Geran/Shahed este estimată, în funcție de configurație și producție locală, la zeci de mii de dolari (aprox. 20.000–50.000 $, uneori până la ~100.000 $), interceptarea ei cu rachete moderne ajunge de ordinul milioanelor: un interceptor Patriot se situează în jurul a 3–4 milioane $ per lovitură, iar rachetele aer-aer folosite de avioane NATO pot costa de la sute de mii la peste un milion de dolari. Episodul recent din Polonia, unde drone rusești au fost doborâte după ce au încălcat spațiul aerian, ilustrează tocmai această „asimetie a costurilor”: apărarea plătește mult pentru a neutraliza o platformă relativ ieftină, scrie Reuters.
Dronele rusești sunt ieftine, dar tehnologiile lor le fac arme precise și costisitoare de combătut. (Foto: Profimedia)
Detalii factuale suplimentare
Observațiile de pe teren au consemnat în vară cazuri de drone prăbușite cu module de comunicații fixate direct pe fuselaj, dar și situații în care, la o altă prăbușire, au fost identificate antene la capetele aripilor, în timp ce modemul și o posibilă cameră nu au putut fi găsite ori au fost distruse de foc. În ultimele luni, la tot mai multe resturi s-a remarcat o cameră montată în vârf, configurată strict pentru vedere înainte, indicând funcția principală de asistență la pilotaj în faza terminală.
Menționarea incidentului deasupra Poloniei rămâne un reper de context: astfel de episoade produc reacții politice și diplomatice rapide, dar nu sunt sursa descoperirilor tehnice. Acestea provin din analizele resturilor găsite pe front și din documentarea continuă a evoluției seriilor Geran, unde apar atât modificări de propulsie, cât și integrarea sistematică a unor componente comerciale pentru comunicații și observare.