Tot mai mulți români își montează camere de supraveghere pentru a-și proteja locuințele, mașinile sau curțile, însă odată cu această tendință, crește și riscul de a încălca dreptul la viață privată al altor persoane. Începând din această lună, proprietarii care folosesc sisteme video de supraveghere trebuie să respecte reguli mai stricte impuse de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), care a stabilit un termen de 30 de zile pentru conformare.
Noile reglementări au fost introduse pentru a clarifica modul în care camerele video pot fi folosite în mod legal pe proprietăți private, fără a afecta libertatea sau intimitatea vecinilor ori a trecătorilor. Întrucât imaginile captate pot constitui date cu caracter personal – în special atunci când permit identificarea persoanelor –, montarea camerelor implică o responsabilitate directă din partea proprietarilor.
Prin aceste reguli, autoritățile încearcă să echilibreze două nevoi fundamentale: dreptul la siguranță și dreptul la viață privată. Așadar, scopul instalării sistemelor video trebuie să fie strict unul legitim – protejarea bunurilor, a locuinței sau a membrilor familiei – și nu supravegherea altor persoane fără consimțământul acestora.
Orice nerespectare a legislației poate aduce sancțiuni severe, iar în unele cazuri, proprietarii pot fi acționați în instanță de persoanele filmate fără drept.
Ce trebuie să facă proprietarii pentru a respecta legea
Potrivit cerințelor ANSPDCP și normelor GDPR, cei care dețin camere de supraveghere trebuie să se asigure că sistemul respectă cinci reguli esențiale:
- Motivul instalării trebuie să fie legitim. Camerele pot fi montate doar pentru protejarea proprietății, a bunurilor și a siguranței locatarilor, nu pentru a spiona vecinii sau trecătorii.
- Orientarea camerelor este esențială. Este interzis ca acestea să înregistreze zone publice (stradă, trotuar, trotuar comun) sau proprietățile altor persoane. Camerele trebuie să surprindă exclusiv interiorul curții proprii.
- Informarea persoanelor este obligatorie. Proprietarii trebuie să afișeze semne vizibile care să indice că zona este supravegheată video, scopul înregistrărilor și datele de contact ale celui responsabil de sistem. Lipsa acestor indicatoare poate fi considerată o încălcare a normelor privind transparența prelucrării datelor.
- Păstrarea imaginilor trebuie limitată. Înregistrările nu pot fi stocate pe termen nelimitat. Termenul recomandat este de maximum 30 de zile, după care imaginile trebuie șterse automat, cu excepția cazurilor în care sunt necesare pentru anchete sau investigații legale.
- Accesul la sistem trebuie restricționat. Doar persoanele autorizate, de obicei proprietarii sau membrii familiei desemnați, pot vizualiza imaginile. În plus, echipamentele trebuie protejate împotriva accesului neautorizat, inclusiv prin parole și sisteme de securitate.
În plus, atunci când camerele surprind accidental zone comune – precum trotuarul din fața casei sau curțile vecinilor – proprietarul trebuie să repoziționeze echipamentele astfel încât să evite încălcarea intimității altor persoane.
Specialiștii în protecția datelor atrag atenția că, din perspectiva GDPR, imaginea unei persoane identificabile reprezintă o informație personală, iar folosirea neautorizată a acestor date constituie o prelucrare ilegală.
Ce se întâmplă dacă regulile nu sunt respectate
Nerespectarea acestor reguli nu este doar o chestiune de etică, ci și una legală. Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal poate aplica amenzi considerabile proprietarilor care filmează fără drept sau care nu asigură protecția corespunzătoare a datelor colectate.
În funcție de gravitatea situației, sancțiunile pot merge de la avertismente și amenzi contravenționale, până la obligarea demontării camerelor sau ștergerea înregistrărilor. În cazurile în care filmările sunt folosite pentru hărțuire, șantaj sau alte scopuri abuzive, se poate ajunge inclusiv la răspundere penală.
Pe lângă intervenția autorităților, persoanele care se consideră afectate pot intenta acțiuni civile împotriva proprietarilor, solicitând daune morale pentru încălcarea dreptului la viață privată.
De exemplu, dacă un vecin observă că este filmat în propria curte sau pe terasa casei, acesta are dreptul să ceară în scris repoziționarea camerei sau îndepărtarea acesteia. În cazul în care cererea nu este soluționată, conflictul poate fi raportat către ANSPDCP, iar instituția va efectua verificări la fața locului.
Legea oferă, astfel, un cadru clar de responsabilitate. În esență, proprietarul nu este interzis să aibă camere video, dar trebuie să dovedească faptul că acestea sunt instalate exclusiv pentru securitatea propriei proprietăți, nu pentru a invada intimitatea altora.
Noile reguli aduc un echilibru necesar între siguranță și confidențialitate. Într-o epocă în care camerele de supraveghere devin tot mai accesibile și mai performante, statul încearcă să asigure că dreptul la intimitate rămâne protejat, chiar și într-o curte plină de senzori și obiective.
Termenul de 30 de zile pentru conformare este, așadar, un semnal clar din partea autorităților: protejarea casei nu trebuie să însemne pierderea dreptului la viață privată a celor din jur. În final, supravegherea corectă nu este o problemă tehnologică, ci una de responsabilitate civică.