Moscova își împinge ofensiva de control dincolo de frontul informațional și o mută chiar în buzunarele cetățenilor. „Max”, noua aplicație de mesagerie susținută de stat, vine preinstalată pe toate telefoanele noi vândute în Rusia și este prezentată oficial drept o soluție „sigură” și comodă. În practică, politica de confidențialitate permisivă, lipsa criptării end-to-end și obligativitatea înregistrării cu un număr de telefon rusesc sau belarus — obținut pe baza unui act de identitate — transformă orice conversație într-o potențială sursă de date pentru autorități.
La doar câteva luni de la semnarea legii privind „mesagerul național”, Kremlinul a găsit în Max instrumentul perfect pentru a lega identitatea reală de comportamentul digital. Dincolo de promisiunea integrării cu servicii publice și plăți, mesajul subînțeles e clar: comunicarea privată devine tot mai transparentă pentru stat, iar izolarea digitală de restul lumii se adâncește.
Ce este aplicația Max și cum funcționează controlul
Max a fost comparat cu WeChat-ul chinezesc, dar fără una dintre puținele garanții apreciate de utilizatori: criptarea capăt-la-capat. Politica aplicației permite accesul autorităților la jurnale de chat, contacte, fotografii și date de localizare. Înregistrarea se face cu număr rusesc sau belarus, iar obținerea numărului cere, la rândul ei, act de identitate. Rezultatul: orice activitate devine ușor atribuibilă unei persoane reale.
Aplicația este dezvoltată de VK, un grup tehnologic aflat sub influența statului prin companii și oligarhi apropiați puterii. Odată cu obligativitatea preinstalării pe telefoanele noi, bariera de adopție scade radical. Chiar dacă Max rămâne deocamdată mult în urma WhatsApp și Telegram ca număr total de utilizatori, sprijinul direct al statului schimbă regulile jocului.
De la „internet suveran” la „spion în buzunar”
Noua aplicație completează arhitectura de control digital construită de Kremlin în ultimii ani: legea „internetului suveran” (2019), blocarea a mii de site-uri, dosare penale pe activism online și criminalizarea căutării de conținut catalogat drept „extremist”. În vara acestui an, autoritatea de reglementare a restricționat apelurile pe WhatsApp și Telegram sub pretextul combaterii fraudei și terorismului, în timp ce campanii oficiale și influenceri au împins narativul că Max „funcționează peste tot”, chiar și în parcări sau lifturi.
Pentru utilizator, efectul este un cordon sanitar digital: dacă familia sau locul de muncă te împing spre Max, dar prietenii sau rudele din afara țării rămân pe platforme globale, comunicarea se fracturează. Necesitatea unui număr local face aplicația dificil de accesat pentru diaspora și pentru cei care vor să evite asocierea identității cu mesajele.
De ce contează lipsa criptării end-to-end
Criptarea capăt-la-capat înseamnă că doar expeditorul și destinatarul pot citi conținutul; nici măcar platforma nu are acces la text. În lipsa acesteia, orice mesaj poate fi consultat de operator și, prin acesta, de autorități. Într-un stat în care legislația permite acces extins la date și unde disidența e penalizată, diferența dintre „sigur” și „convenabil” devine esențială.
Grupurile vulnerabile — jurnaliști, activiști civici, persoane din comunitatea LGBTQ+, critici ai războiului — sunt primele expuse. În scenariul în care Max agregă nu doar conversațiile active, ci și schițe neexpediate sau mesaje șterse, riscul de supraveghere retroactivă devine foarte mare.
Portretul lui Vladimir Putin alături de un smartphone cu aplicația Max. (Colaj foto: Playtech)
Campanie de stat, adopție forțată, rezistență ironică
Autoritățile locale promovează Max în spațiul public, uneori imediat după mesaje oficiale despre securitate și ordine. În același timp, funcționari, bancheri și personal medical ar fi îndemnați să treacă pe Max, iar utilizatorii se lovesc de limitări graduale în aplicațiile concurente, relatează Politico. Reacția societății este mixtă: de la meme-uri virale care ridiculizează „semnalul în lift”, la critici deschise ale bloggerilor militari sau ale unor oficiali preocupați de „excesul digital”.
Chiar și așa, arhitectura de presiune funcționează. Când aplicația „corectă” vine preinstalată, când rivalii sunt îngrădiți administrativ și când campaniile sugerează că Max va integra servicii publice, adoptarea devine aproape inevitabilă pentru o parte a populației.
Wecode-ul rusesc: de la wechat la max
Modelul seamănă cu rețeta chineză: o aplicație-hub pentru conversații, plăți, servicii publice, comerț — totul într-un ecosistem controlat. Avantajul pentru stat este evident: trafic canalizat, punct unic de colectare a datelor, capacitate sporită de a urmări și modela comportamente. Pentru utilizatori, confortul vine cu un preț înalt: dependență de un furnizor apropiat puterii și renunțare la confidențialitate.
Rusia își consolidează astfel „Marele Zid de Foc” propriu: infrastructură, norme și platforme care separă cetățenii de rețeaua globală și îi fac mai ușor de supravegheat. În acest context, declarațiile oficiale despre „concurență” cu WhatsApp și Telegram par mai degrabă o fațadă decât o politică reală de pluralism digital.
Ce urmează și ce poate face utilizatorul
Pe termen scurt, ne putem aștepta la extinderea serviciilor integrate în Max (plăți, programări, interacțiuni cu administrația), pentru a transforma aplicația în „inelul” cotidian al utilizatorului. Pe termen mediu, presiunea administrativă asupra rivalilor și campaniile de imagine vor continua, până când „alegerea” va deveni, de facto, o obligație.
Pentru utilizatori, igiena digitală rămâne esențială: separarea canalelor sensibile de cele „convenabile”, evitarea partajării de date personale și evaluarea atentă a riscului atunci când comunicarea poate fi atribuită direct identității. Într-un ecosistem în care „sigur” înseamnă „transparent pentru stat”, singura protecție reală este prudența — și, acolo unde e posibil, păstrarea unor canale de comunicare care oferă confidențialitate reală.