Inteligența artificială a intrat adânc în mediul universitar, iar facultățile de medicină nu fac excepție. Pentru o generație obișnuită să aibă la dispoziție informații instantanee, aplicațiile bazate pe AI au devenit un partener constant de învățare. Însă, pe cât de util poate fi ChatGPT în studiul unor concepte complexe, pe atât de multe întrebări ridică despre etica academică și despre pregătirea viitorilor medici.
Mulți studenți recunosc că folosesc inteligența artificială pentru a înțelege mai bine mecanisme medicale, pentru a redacta lucrări sau chiar pentru a rezuma articole științifice. Dar există o linie fină între a folosi un instrument de sprijin și a deveni dependent de el.
Între eficiență și etică: cum văd studenții utilizarea AI
Tiberiu Donda, student în anul VI la Medicină, spune pentru Ziare.com că AI-ul a devenit o parte firească din viața academică. „De când a apărut, ChatGPT e folosit de foarte mulți studenți. Eu îl consider un partener de studiu, dar l-am folosit și pentru a genera un referat la geriatrie, într-un moment în care nu aveam timp. Nu cred că e o dependență, ci mai degrabă un instrument care îți face viața mai ușoară”, mărturisește el.
Tiberiu subliniază că la facultățile de medicină, accentul nu cade pe referate, ci pe colocvii și examene riguroase. De aceea, mulți studenți folosesc inteligența artificială doar ocazional, pentru lucrări de disertație sau pentru clarificarea conceptelor din cursuri. „Problema reală nu e că AI-ul scrie pentru tine, ci că unele teme par inutile. Dacă profesorii ar explica mai clar și ar arăta relevanța sarcinilor, motivația ar fi mai mare.”
El consideră că soluția este o regândire a modului în care sunt realizate lucrările finale: „Ar trebui ca procesul de elaborare a disertației să fie mai bine supravegheat, cu întâlniri formale între student și coordonator. Așa am evita folosirea abuzivă a AI-ului și am transforma lucrarea într-o experiență științifică reală.”
AI-ul, un ajutor pentru învățare – dar nu un înlocuitor
Și Mihnea Brașoveanu, tot student în anul VI, are o perspectivă pragmatică asupra fenomenului. El vede ChatGPT mai degrabă ca pe o unealtă de căutare inteligentă decât ca pe o scurtătură academică. „E o alternativă la Google, care oferă un răspuns structurat, bazat pe mai multe surse. Salvează timp și te ajută să înțelegi mai repede o temă medicală. Nu cred că putem vorbi despre o dependență.”
Mihnea afirmă că tehnologia nu trebuie demonizată, ci integrată responsabil în procesul educațional. „A folosi AI-ul ca motor de căutare sau pentru a rezuma articole nu e imoral. E o metodă de eficientizare. Nu cred că există o problemă de etică atâta vreme cât nu falsifici rezultatele propriei munci.”
În opinia lui, interdicțiile totale ar fi contraproductive. „Depinde de fiecare cum își folosește instrumentele. Dacă cineva abuzează de ele, nu e o problemă a tehnologiei, ci a responsabilității personale.”
Doctorii de mâine, între algoritmi și empatie
Alexandra Papadopol, studentă în anul VI, recunoaște că folosește ChatGPT pentru explicații suplimentare, mai ales atunci când cursurile nu oferă suficiente detalii. „Tratamentele și atlasele medicale sunt scumpe și greu de consultat. AI-ul te ajută să înțelegi rapid o patologie sau un mecanism. Nu-l văd ca pe o amenințare, ci ca pe o resursă de învățare accesibilă.”
Totuși, ea avertizează că dependența poate apărea atunci când studenții renunță să mai verifice informațiile. „Inteligența artificială nu are întotdeauna dreptate. Poate genera explicații greșite sau incomplete. De aceea, e important să știi cum să o folosești și să ai cunoștințe medicale solide ca să verifici ceea ce citești.”
Alexandra atrage atenția și asupra cauzei reale din spatele fenomenului: „Mulți studenți apelează la AI nu din comoditate, ci din nevoia de claritate. Dacă procesul de predare ar fi mai coerent și interactiv, probabil că folosirea AI-ului ar fi mai redusă. Problema nu e tehnologia, ci modul în care o completăm prin educație.”
Învățământul medical, în fața unei schimbări inevitabile
Utilizarea AI în facultățile de medicină reflectă o transformare mai amplă a educației. Modelele generative pot fi instrumente extrem de utile pentru sinteză, simulare de cazuri clinice sau traduceri specializate, dar pot deveni un pericol dacă înlocuiesc gândirea critică.
Profesorii încep să realizeze că interdicțiile nu mai funcționează. Ceea ce contează este formarea discernământului: studenții trebuie să știe să pună întrebări, să evalueze surse și să folosească AI-ul pentru a învăța, nu pentru a trișa.
Doctorii de mâine vor lucra, inevitabil, alături de inteligența artificială — fie că vorbim de sisteme de diagnostic, de analiză a imaginilor medicale sau de planuri de tratament personalizate. De aceea, abilitatea de a colabora cu tehnologia, fără a-i ceda controlul, va deveni una dintre cele mai importante competențe profesionale.
În final, AI-ul nu este un dușman al educației medicale, ci o unealtă care poate revoluționa modul în care viitorii medici învață și tratează pacienții. Diferența o va face întotdeauna omul – cel care alege dacă folosește inteligența artificială ca pe o scurtătură sau ca pe o cale spre înțelegere profundă.