O cercetare recentă arată că inteligența artificială amplifică efectul Dunning-Kruger, celebra distorsiune cognitivă prin care oamenii incompetenți se cred mai buni decât sunt în realitate, iar cei competenți își subestimează abilitățile. Studiul publicat în revista Computers in Human Behavior a descoperit că utilizarea instrumentelor AI, precum ChatGPT, îi face pe oameni să-și supraestimeze performanțele — chiar și pe cei care cred că înțeleg cum funcționează aceste sisteme.
Intitulat sugestiv “AI Makes You Smarter but None the Wiser” („AI te face mai deștept, dar nu și mai înțelept”), studiul dezvăluie o concluzie paradoxală: cu cât o persoană are o alfabetizare digitală mai bună în domeniul AI, cu atât tinde să fie mai sigură pe sine — dar și mai greșită în evaluarea propriilor performanțe.
Efectul Dunning-Kruger, formulat pentru prima dată la sfârșitul anilor ’90, descrie tendința oamenilor cu competențe reduse de a-și supraestima abilitățile, în timp ce cei cu un nivel înalt de competență tind să se subestimeze. În esență, cei mai nepregătiți sunt și cei mai siguri pe ei.
În noul studiu, cercetătorii de la Universitatea Aalto din Finlanda, conduși de profesorul Robin Welsch, au dorit să afle dacă folosirea AI modifică acest mecanism psihologic. Rezultatele au fost surprinzătoare: inteligența artificială nu doar că nu elimină efectul, ci îl accentuează.
„Când vine vorba de AI, efectul Dunning-Kruger nu dispare. Dimpotrivă, alfabetizarea mai bună în AI aduce și mai multă încredere în sine, dar o judecată mai slabă”, a explicat profesorul Welsch.
Cu alte cuvinte, utilizatorii care se consideră „experți în AI” sunt cei mai predispuși să creadă că se descurcă excelent, chiar și atunci când greșesc. Paradoxal, aceste persoane tind să creadă că interacțiunea cu instrumentele AI le îmbunătățește competențele, fără să realizeze că de fapt își pierd treptat capacitatea de a evalua critic rezultatele.
Studiul care a dezvăluit iluzia competenței generate de AI
Cercetarea a implicat 500 de participanți, împărțiți în două grupuri. Primul grup a primit sarcina de a rezolva 20 de probleme de logică extrase din testul LSAT (folosit la admiterea în școlile de drept din SUA), folosind ChatGPT ca asistent. Al doilea grup a rezolvat aceleași probleme fără ajutorul AI.
Rezultatele au fost clare: cei care au folosit ChatGPT au obținut scoruri mai mari, dar și-au supraestimat masiv performanțele. Mai mult, persoanele cu „cunoștințe avansate despre AI” s-au dovedit a fi cele mai încrezătoare și, în același timp, cele mai eronate în autoevaluare.
Cercetătorii au observat și un alt fenomen interesant: participanții rareori adresau AI-ului mai mult de o singură întrebare pe problemă. Cu alte cuvinte, majoritatea s-au mulțumit cu primul răspuns primit, fără să-l verifice sau să-l confrunte cu propria logică.
„Am observat că oamenii nu reflectează cu adevărat asupra răspunsurilor oferite de AI. Pur și simplu cred că sistemul va rezolva totul în locul lor”, a declarat Welsch.
Acest comportament este un exemplu de „cognitive offloading” – tendința de a externaliza efortul mental către tehnologie. Fenomenul este tot mai des întâlnit, pe măsură ce oamenii folosesc AI pentru sarcini care necesită gândire critică, analiză sau creativitate.
Când AI-ul îți alimentează ego-ul: încrederea falsă și efectele psihologice
Rezultatele studiului vin într-un moment în care tot mai multe voci din mediul academic avertizează asupra efectelor psihologice negative ale interacțiunii frecvente cu chatboții. Modelele conversaționale precum ChatGPT sunt concepute să fie cooperante, prietenoase și adesea flatante, ceea ce creează o iluzie periculoasă de validare și competență.
Această „lingușire algoritmică”, spun experții, poate duce la o dependență emoțională și la ceea ce psihiatria numește deja „psihoză indusă de AI” — o stare în care utilizatorii pierd contactul cu realitatea și dezvoltă convingeri delirante legate de conversațiile cu AI-ul.
„AI-ul este construit să te facă să te simți inteligent, chiar și atunci când nu ești”, explică cercetătorii. „Este o combinație seducătoare: îți confirmă ideile, îți oferă răspunsuri rapide și îți întărește convingerea că gândești corect.”
În acest context, supraîncrederea devine o consecință logică. Mulți utilizatori ajung să creadă că, prin simpla folosire a AI-ului, au dobândit competențe cognitive superioare. În realitate, studiile arată contrariul: dependența de AI poate duce la atrofia gândirii critice, la pierderea memoriei de lucru și la o scădere a capacității de analiză.
În concluzie, cercetarea condusă de Universitatea Aalto sugerează că, în loc să ne facă mai conștienți de limitele noastre, AI-ul ne transformă în versiuni mai sigure, dar mai puțin lucide ale propriei persoane.
Cei care se consideră „experți” în utilizarea inteligenței artificiale sunt, de fapt, printre cei mai vulnerabili la efectul Dunning-Kruger 2.0 — un fenomen al secolului XXI în care tehnologia nu doar ne ajută să gândim, ci ne face să credem că gândim mai bine decât o facem în realitate.
Poate că inteligența artificială ne face mai eficienți, dar, după cum arată studiul, nu ne face și mai înțelepți. Iar încrederea oarbă în propriile abilități — fie ele asistate de AI — ar putea deveni una dintre cele mai subtile și periculoase capcane ale erei digitale.