Browser-ul modern nu mai este doar un instrument pentru navigat. Extensiile au devenit esențiale pentru productivitate, securitate și personalizare, iar termenul „WebExtension” apare tot mai des în documentații.
Deși mulți îl folosesc ca sinonim pentru „extensie Chrome”, cele două concepte nu sunt chiar identice. Dacă vrei să dezvolți o extensie compatibilă cu Chrome, Firefox, Safari, Edge sau Opera, trebuie să înțelegi exact diferențele.
În 2025, ecosistemul de extensii este mai complex ca oricând. Browserele pornesc de la aceeași idee de bază, dar implementările lor diferă, exact ca în perioada de la începuturile web-ului, când fiecare navigator interpreta codul în stilul propriu.
Ce este o WebExtension?
Extensiile pentru Chrome au apărut în 2009 și au devenit rapid un succes datorită simplității API-ului și stabilității sale. După introducerea Manifest V2 în 2013, platforma a devenit fundația pentru multe alte browsere.
Odată ce proiecte precum Opera, Edge sau Brave au adoptat Chromium, acestea au preluat și API-urile pentru extensii, ceea ce face ca majoritatea extensiilor Chrome să funcționeze aproape nativ pe aceste browsere.
Mozilla a fost prima care a încercat să transforme această tehnologie într-un „standard” universal. În 2015, Firefox renunța la vechiul model XUL, puternic, dar fragil, și adopta propriul set de API-uri compatibile cu cele din Chrome. Așa a apărut termenul „WebExtensions”: o implementare inspirată din Chrome, dar adaptată special pentru Firefox.
Apple a urmat un drum similar pentru Safari, păstrând denumirea WebExtension, însă dezvoltând o versiune cu particularități proprii.
În realitate, fiecare browser interpretează API-urile ușor diferit, iar „standardul” WebExtensions este mai degrabă o serie de recomandări decât un set strict de reguli.
Ce diferențiază WebExtensions de extensiile Chrome?
Cel mai important aspect este compatibilitatea API-urilor. O extensie creată pentru Chrome folosește spațiul de nume chrome, de exemplu chrome.storage sau chrome.tabs. În documentațiile WebExtensions, însă, vei întâlni adesea varianta browser.storage sau browser.tabs.
Firefox și Safari acceptă atât browser, cât și chrome pentru funcțiile moștenite din Chrome. Chrome, însă, nu recunoaște deloc namespace-ul browser. Asta obligă dezvoltatorii la o alegere: fie își bazează extensia pe chrome, fie introduc un polyfill pentru browser, fie creează un wrapper care detectează automat ce funcții sunt disponibile.
Diferă și disponibilitatea API-urilor. De exemplu:
- Firefox și Opera au introdus un API pentru bare laterale (sidebarAction), dar Chrome nu l-a adoptat.
- Google a implementat ulterior propriul sistem de panou lateral, sidePanel, dar Firefox încă nu l-a inclus.
- Safari implementează doar o parte dintre aceste funcții și are propriile limitări.
Într-un site web modern, diferențele dintre browsere sunt minime datorită standardelor W3C. La extensii, situația este încă fragmentată: nu poți presupune că o funcție disponibilă în Chrome va exista și în Firefox sau Safari.
Cum dezvolți extensii compatibile cu mai multe browsere?
Regulile sunt similare cu cele din dezvoltarea web: teste, detectare de funcții și evitarea „sniffing-ului” de browser.
Trebuie să testezi extensia în fiecare browser pe care vrei să o lansezi, pentru că diferențele de implementare pot afecta funcții critice.
Spre exemplu, dacă o funcție nu există într-un anumit browser, folosește detectarea API-ului — nu a user agent-ului — pentru a ajusta comportamentul extensiei.
Instrumentele cele mai utile includ:
- MDN Web Docs, care oferă tabele clare cu compatibilitatea fiecărui API;
- polyfill-urile Mozilla, dacă vrei să folosești namespace-ul browser într-o extensie pentru Chrome;
- documentația despre incompatibilitățile Chrome, care explică diferențele din Manifest V3, tot mai relevante în 2025.
Procesul de publicare este la fel de divers: pentru Chromium, publicarea în Chrome Web Store permite instalarea și de pe Edge, Opera sau Vivaldi. În schimb, Firefox și Safari necesită încărcarea extensiei în propriile magazine. Edge recomandă propriul repository, chiar dacă poate instala extensii din Chrome Web Store.